Totul este bine și frumos. Observ cum toți colegii sunt relaxati azi, fiecare își vede de munca sa. Mă și mir de așa o zi, una ca niciodată. Eu, sunt poate un pic pus pe jar, însă după ce am aruncat o privire în jur am zis că DA, acum este momentul să trec la plan. Nimeni nu va suspecta ceea va trebui să fac și cu atât mai mult nu va privi la biroul meu, la imprimanta ce șade tăcută în colțul din dreapta mesei. "Gata să-i dăm bătaie", îmi zic în minte.
Am băgat stick-ul în portul USB al laptop-ului de lucru.
Please wait until windows scan and prepare your device ...
Ahh, haide măh o dată, nu am la dispoziție toată ziua.
Ok, gata, perfect.
Am deschis documentul cu LibreOffice m-am uitat prin el, chiar l-am verificat cu un print preview, trebuie doar să dau PRINT și se rezolvă. Dar stai! Ohh ce era să uit, verificarea imprimantei. Zis și făcut, are hârtie, curent electric ... bun. Nu mai stau pe gânduri căci timpul este prețios. Pac dau CTRL + P. Deja începusem să radiez și așteptam cu nerăbdare să îmi iasă foaia. Nu se aude nici un motoraș pornit, nici o bâzâială, nimic. Hmm... măh a naibii, așa delay să aibă?
Îmi văd liniștit de treabă la birou ca și cum totul ar fi în ordine, deși cum mă foiesc eu acum privind în stânga și dreapta cu tactica mea de spionaj, pare că și ceilalti sunt la fel de concentrați pe articolele lor, mă și mir de ce este așa liniște și nu mare zarvă ca de obicei. Dacă ar fi fost zarva de ieri, mi-ar fi fost extrem de simplu cu ceea ce doresc să fac. Aaaa, pentru cei care nu stiți, lucrez într-o redacție a unei publicații online. Can-Can și bărfologie ca să fiu mai precis, vă puteți imagina despre ce vorbesc, scriu articole și uneori mai iau și interviuri, dar în mare, șefa e cea care ne zice cum ar trebui să fie nuanța a ceea ce scriem, deci nu suntem "de capul nostru"în a redacta ceea ce dorim, ceea ce trebuie de fapt.
Mă rog, lăsând acestea la o parte, mie încă nu mi s-a printat documentul și asta nu e bine deloc. Hai că îi mai dau un print. Click. Măh nu se poate, nimic, imprimanta rămâne pe stand-by fără nici un sunet. Bine ... copiez documentul în laptop, scot stickul și-l pun la loc în buzunar. Mă uit la ecran și imi vine ideea să intru la setări. Îmi trec o palmă peste față, m-am nenorocit, phaii mamă, e clar. Acum doar norocul mă mai poate salva, de ceea ce va urma. Am uitat că orice printare a documentelor se face inițial la imprimanta din biroul șefei. Logic doar ea are cuvântul final de accept, dacă să publicăm articolul așa sau să îl mai modificăm. Cât de idiot să fii, măh frate, să uiți să faci o mica setare ca să îți tragă la imprimanta de la biroul tău.
Inima a început să-mi bată cu putere, ritmul accelerându-se ușor ușor. Întorc capul și arunc o privire către biroul șefei. Mda, nici o șansă prin geamul ăla să pot vedea ceva. Trebuie să sper doar că nu este în birou, ori că a întârziat. Planul următor este să mă duc acolo și să mușamalizez toată situația, să iau documentele. A dracu prostie, și am tras și două foi.
Opaa... aaa, ce bine, uite-o că iese din birou. Stai, se uita la mine? Întorc rapid privirea către monitor. Aoleu vine? Nu, yesss, așa, bine sefuțo. Doar m-a privit, cred că întâmplător, bine că a făcut cale întoarsă și nu vine spre mine, înseamnă că norocul totuși este de partea mea. Nu mai stau pe gânduri, după ce o urmăresc și văd că iese ducându-se pe culoar, mă ridic în grabă și o zbughesc într-acolo. Nu are încuiat biroul, perfect.
- Vezi că nu e acolo șefa, tocmai ce a ieșit, l-am auzit pe unul strigând la mine.
- Da, da, știu.
Nu l-am luat în seamă în adevăratul sens al cuvântului, deja apăsasem clanța și pășisem înăuntru. M-am dus fix către imprimantă. O grămadă de coli printate puteau fi observate, numai foile mele erau de negăsit. Ai de curu' meu. Am răvășit teancul în speranța că poate le găsesc, dar nimic. Ies în grabă, încercând să par că totul este în ordine. Mă gândesc că poate nu i-a funcționat imprimanta, ce bine ar fi să fie așa. Simțind cum mă ia cu călduri mă îndrept în pas grăbit către biroul meu de lucru dar până să ajung la scaun îmi desfac deja nasture de sus al cămășii. Parcă e ceva mai bine acum. Oftez în sinea mea, îmi deschid repede soft-ul pentru articole al publicației noastre și încep să scriu repede câteva rânduri să nu dau de bănuit. Între timp reușesc să fac și setările corespunzătoare pentru a printa documentul la imprimanta de pe biroul meu. Zis și făcut. Tocmai mă pregăteam să dau print, când o mână mă bate ușor pe umărul stâng. Mă întorc și fac niște ochi mari cât casa poporului. Șefa. Nu zice nimic însă îmi face semn să o urmez. Înghit în sec. Am apucat însă să dau close la documentul din laptop.
Ajungem în biroul ei. Închide frumușel ușa în urma ei și mă îndeamnă să iau un loc.
- Da șefa, cu ce vă pot fi de folos? Au fost probleme cu articolele de ieri?
- Nu despre asta te-am chemat să vorbim.
- Aa, nu?
- Despre asta.
O văd cum scoate dintr-un sertar o coală de hârtie și imediat observ că este taman documentul meu. Ups! Nenorocirea aceea de document pe care nici nu ar fi trebui să îl printez vreodată aici. Asta înseamnă să te calicești la 2 lei amărâți, pe care i-ai fi dat la un centru de copiere.
- Aaa, asta, ehhh, nuu ... aaa, eee ... cum îi zice am vrut, eu să fac o mică glumă la cineva, știți nu e ceea ce pare, nu trebuie să luați în seamă aceste bazaconii.
- Gluma zici, ai? Eu nu le consider bazaconii. Din contră.
- Mda, vă rog nu vă supărați, puteți să mi-l înapoiați? Nu de alta, dar îl voi arunca direct la coș.
- Stai mei liniștit, de ce te impacientezi așa, fi calm. Don't worry, nu te mușc.
- Haideți sefa, faceți mișto de mine?
- Arăt de parcă aș face?
- Păi, cam nu.
- Relax ... zice aceasta. Ești bun, ești meseriaș în ceea ce faci la noi în firmă, și având în vedere acest document pe care deja l-am studiat, nu am crezut că e adevărat apoi însă știindu-te cum te porți la muncă am realizat că, chiar este ceva ce vreau să încerc. Știi ce, vreau să te testez și pe partea asta, vei fi la fel de bun precum cred eu?
- Păi sunteți dumneavoastră interesată de așa ceva? Adică ...
- DA!
- Ai de mine și de mine.
- Asta rămâne de văzut. Uite cum facem, poftim foaia căci vei avea nevoie de ea, acolo unde trebuie să o trimiți pentru activarea contului respectiv. Ai totuși grijă să nu o mai vadă careva. Și diseară după program ne vedem în oraș la o mică tacla de început. După care dacă meriți, facem și pasul următor, s-a înțeles?
- Da, să trăiți!
- Hai, acum înapoi la muncă. Vreau de la tine două articole bombă despre Geani Chiriță, îi cauți nod în papură, nu știu te descurci.
- Sigur șefa, asta să fie problema. E ca și făcut.
- Hai, să te văd.
- Sărumâna.
Am văzut-o cum și ea mustăcește pe ascuns. M-am făcut că nu observ. Cei drept, mi-am primit prețiosul document și am ieșit din birou cu zâmbetul pe buze. Rânjeam și mai mult în mintea mea asemeni unui demon care și-a atins adevăratul țel, parcă vrând așa un pic să le fac colegilor în ciudă, însă ... nu este cazul, obrazul subțire cu cheltuială se ține. La cât o să am de tras cu șefa, aiaiaii, mai bine mă păstrez. Secretul trebuie să rămână totuși doar între mine și ea. Ohh, șefa ... mmmm, cine ar fi crezut că o banală greșeală s-ar putea transforma în ceva ce poate doar în vis aș fi putut experimenta. Wow, norocul chiar a fost de partea mea.