Astăzi în centrul vechi sunt foarte mulți oameni și o aglomerație de nedescris, de obicei nu este chiar așa. Treceam pe lânga ei nepăsător, din când în când aruncând câte o privire la vre-o gagicuță mai răsărită. În schimb toți își vedeau de treburile lor, păreau foarte impresionați sau concentrați pe chestii de care eu sincer sunt sătul.
Am mers ce am mers și la un moment dat am surprins o lumină stranie ce ieșea și imediat la scurt timp reintra la loc într-o alee foarte îngustă. O alee pe care nu o mai văzusem sau probabil că nu știam de existența ei până acum câteva secunde în urmă. Vedeam totuși cum oamenii trec pe lângă aceasta fără ca măcar să o sesizeze și ce m-a surprins, poate chiar m-a șocat era faptul că luminița respectivă părea ca și cum ar ieși special uitându-se după cineva anume, parcă așteptându-l.
Când ajung în dreptul aleii luminița se oprește în loc. Pare a fi o lumină vie, asemeni unei ființe. "Măh ce dracului, o iau razna?" Să fi pus aia ceva ierburi în berea ce tocmai o băusem? Mă uit în stânga, mă uit în dreapta, nimeni nu vede ceea ce observ eu? Îi privesc și nici unul nu sesizează la ce mă holbez. Unii cetățeni stau liniștiți la mese savurând băuturi și parca nici pe mine nu m-ar observa careva. "Măh să fie!". Acum că mi-am reîntors privirea către luminită, se pare că aceasta deja a dispărut lăsând a se întrezări ceva în capătul aleii. Mijesc ochii, ce poate fi aia? Parcă un pic simțindu-mă vrăjit, îmi doresc foarte mult și vreau să văd mai deaproape ceea ce zace acolo, așa că ... pășesc nu prea grăbit și iată-mă acum aflâdu-mă la adăpostul umbrei ce predomină aleea. Fac câțiva pași spre înainte, micuți ce-i drept și deja un mare graffiti începe a se contura în fața ochilor mei. Aleea este extrem de îngustă zidurile despărțitoare ale acesteia aflându-se la circa 34 cm de mine. Mi-am întors privirea înapoi. Centrul vechi, oamenii, clădirile, strada pavată și restul sunt tot acolo, nu s-au evaporat. Mă speriasem ca nu cumva să fii dispărut ca prin ceață. Deci totul este perfect normal în urma mea. "Ok, haide atunci ... vreau să ajung mai aproape de acest graffiti, vreau să-l studiez mai bine". Este un graffiti 3D frățioare ... ai de mine și de mine, așa ceva?
Mă apropiam tot mai fascinat de minunea aflată în fața ochilor mei. Atmosfera începând a deveni din ce în ce mai răcoroasă cu fiecare pas pe care îl făceam. Simțeam cum ceva parca mă teleghida și mă ducea fix către acesta. Nu mai puteam să mă întorc, deși acum sincer îmi doream acest lucru. Mușchii, corpul, eu, picioarele mele nu mai răspundeau comenzilor mentale ce le dădeam. Simțind asta, am vrut să urlu, să strig după ajutor ... dar nu puteam. Graffiti-ul a prins viață și a început a se roti ușor, acesta schimbâdu-și deja forma. Aveam în fața ochilor acum un fel de ușă cu clanță. Am văzut cum se deschide singură fără ca cineva sau ceva să o acționeze. Ușa era parcă ruptă din filmele horror, însă nu se auzea nici o scârțâială. Ajutorr!!! Aaaaajjuutorrrrrr! Cred că zbieram de pomană, probabil doar în mintea mea fiindcă am simțit cum sunt absorbit și trec prin acea ușă. Am început să trepidez și dureri din toate părțile îmi asaltau deja corpul. Parcă eram împuns de niște ace uriașe.
Brusc, m-am trezit. Eram în centrul vechi savurându-mi berea. Berea mea la halba, da ... desigur. Mă frec la ochi. "Măh ce mama dracului s-a întâmplat, am adormit în toiul zilei?" Arunc o privire în jur, totul normal, sunt la terasă. Dap, terasa la care m-am oprit pentru bericică. Încerc să îmi reamintesc ziua, am fost la plimbare ahaa. Woow, cred că am avut cum să zic un fel de acțiune paranormală. Râd ca nebunul singur la masă, oho și ce mai râs, că unii clienți și-au întors mirați privirea către mine. "Mey, mey mey să nu ziceți că berea asta chiar are iarbă în ea, căci nu cred."
Am băut-o, mi-am plătit consumația și m-am ridicat de la masă. Mă îndreptam spre casă luptându-mă să trec teafăr și nevătămat prin marea puzderie de oameni ce se aflau azi în centrul vechi. Mă gândeam la ceea ce tocmai visasem cu ceva timp în urmă. Oare să fi fost chiar un vis, ori mintea îmi juca mie feste? Reușesc să alung acest gând foarte rapid căci aglomerația din jurul meu începea să mă calce pe nervi. Am mărit pasul, vrând parcă să scap cât mai repede de pe strada pavată cu piatră veche, când deodată în fața mea se conturează o luminiță alb-gălbuie ce parcă ieșea și intra dintr-un fel de alee îngustă ...