- Lumanari avem?
- Avem, he he he.
- Faina, sare?
- Hai frate ce dreacu, ca am luat tot ce mi-ai trecut pe lista, se stramba Yanis.
- Tu ai luat partea ta de “ustensile”?
- Bine inteles, priveste si i-a aminte de la un vrajitor adevarat.
- In devenire... ca inca nu esti, il corecta rapid Yanis pe Bastus care deja radia de extaz.
Bastus fusese cel care hotarase ca trebuiau sa se auto-initieze, ca cica e bine si asa, cel care a gasit si reteta magica, cel care era cu ideile, tipul de om care te baga in belele oricand si oricum, dar acest ultim aspect nu ar trebui pus la socoteala. Principalul scop era ca ei isi doreau puteri magice cu orice pret, chiar daca mintea lor fragila nu cunostea multe aspecte referitoare la asta.
- Busola ! Tadam... si o fataia in fata lui Yanis asemeni unui pendul.
Si tot asa continuara cu vorbaria si laudarosenia, pana cand sosi momentul sa se apuce de treaba.
Altarul improvizat dintr-un sertar fusese instalat in mijloc. Pe el insirasera lumanari albe, ulei de seminte, ulei de ardei rosu, esarfe, pentagrama, cutite, busola si pergamentul care era prins cu o piatra sa nu fie luat de vant.
- A sosit timpul: opreste-ti telefonul si scoateti ceasul de la mana.
- Pai si unde dreac sa il pun? Ca nu trebuie sa fie in apropierea noastra.
- Nu stiu, cine te-a pus sa il iei cu tine... du-te mai incolo si aseaza-l pe un cavou ceva ca nu ti-l fura nimeni.
- Ce sa fac mah Bastus, obisnuinta proasta.
Gasi un loc vreo doua morminte mai incolo si-l aseza la poalele unei cruci de piatra. Aerul parca se mai racise de cand intrasera ei in cimitir. Vantul insa juca feste, nu era un vant puternic dar era deranjant uneori. Un fosnait de frunze si un falfait de la copacul din apropierea lui Yanis il facu pe acesta sa tresara si sa se intoarca incordat in aceea directie. Vazu o pasare in zbor pierzandu-se in noapte. “Fiti-ar bufnita sa-ti fie de handicapat prost ce esti, te sperii ca idiotul” se rasti singur in minte. Se intoarse inapoi: Bastus deja insemnase punctele cardinale si facuse semne distinctive.
- Hai prietenas, sa trasam cercul magic.
- Haida, haida !
Luara unu punga de faina si celalalt punga de sare si incepand din punctul estic – terminand apoi in cel nordic, formara un cerc cat sa ii cuprinda pe ei si restu de ustensile.
- Ai grija sa nu existe nici milimetru de spatiu despartitor la trasare.
Cercetara cu atentie si totul era in regula, cercul fusese trasat si nu era prea gros. Acum cu ajutorul cutitelor trasara in centrul cercului direct pe pamant o pentagrama si peste ea au pus altarul. Au mai pozitionat doua lumanari de ambele parti ale altarului si cinci in jurul fiecarui colt de pentagrama. S-au asezat in genunchi, fiecare si-a legat esarfa la gat si au aprins lumanarile. Lumina degajata de acestea anima in toata regula zona. Conferea in acelasi timp si o senzatie de protectie.
Au meditat un pic, cum au stiut si crezut ei de cuviinta dupa care au recitat incantatii din Tetragrammaton. Si-au luat apoi fiecare cutitul si si-au trasat cercuri in jurul lor, apoi cu uleiul de seminte alta pentagrama in interior, au murmurat vorbe in latina, multumeau ingenuchind si salutand toate cele patru elemente primordiale, cel al spiritului lasandu-l la urma. Ajunsi la partea cu poarta dintre lumi o desenara amandoi la margine de cerc, inscriptionara sigiliile si apoi trecura prin focul lumanarilor cutitele.
- Esti sigur Bastus?
- Absolut, sa continuam, raspunse acesta.
Se taiara usor in palma si picurara sange pe pamant in dreptul porti. Au pecetlui apoi cu uleiul de ardei rosu. In acest moment flacarile lumanarilor saltara si pulsau ca nebunele dar pentru scurt moment caci un vantul sufla mai cu putere si o mare parte din ele fusera stinse. Deasemenea si o parte din cerc ramase descoperita, pe asta nu o mai vazura, caci intre timp deja reaprindeau lumanarile.
- Acum nu ne mai ramane decat sa inchidem cercul fratioare si sa zicem SO MOTE IT BE, dupa care sa vedem semnele.
- Da, il aproba Yanis.
Dar cand sa termine ritualul, o liniste ii cuprinse asa dintr-o data, nici macar vantul nu mai batea. Se incalzise si atmosfera asa instant. Bastus nu prea baga de seama, doar Yanis care ramase mut de uimire si blocat cu privirea intr-o directie.
- Bah omule, ce ai ? Isi intreba nedumerit Bastus tovarasul si lasa aranjarea lumanarilor ca sa il bata pe umeri. Era blocat intr-o anume directie, mut de spaima. Privi si el intr-acolo si nu ii veni sa creada. Se freca la ochi dar aceleasi imagini inca persistau.
- Visam sau ce cacat? Reusi intr-un final Yanis sa articuleze cateva cuvinte.
- Frate orice ar fi ramai in cerc, cat timp suntem aici nu ne poate face rau nimeni. Zicand asta fu apucat de ceva din spate si zmucit catre un mormant din apropiere julindu-se pe fata. Yanis inca era in cerc si striga catre Bastus.
O voce groasa parca din cer venita se auzi de pretutindeni:
- Bah prostilor credeati ca e de joaca? Voi stiti macar ce ritual ati facut? Vedeti sufletele astea din jurul vostru? O singura comanda a mea si va devoreaza instant toata energia voastra primitiva de care dispune corpurile voastre. Bastus era in fund panicat, nici nu mai indraznea sa miste dapoi sa se mai si ridice. Yanis in schimb isi lua inima in dinti si fugii cat il tineau picioarele. Primul sau gand a fost sa iasa din cimitir cat mai repede dar imediat il fulgera ideea sa fuga inspre casa paznicilor. Cu cat se apropia mai mult de casa cu atat se simtea mai in siguranta si ritmul respiratie parca ii mai revenea. Totusi era ceva ciudat, nu se mai auzea muzica desi luminile casutei erau aprinse.
Intra inauntru trantind usa de perete. Ramase socat: oamenii erau nemiscati, unu ramasese blocat in timp ce dansa, un altu era cu sticla la gura dar bautura nu curgea. Se duse in fata lor, incerca sa ii miste dar in zadar. “Fratioare ce mama masii inseamna toate astea? Ce se intampla.”
- Am oprit timpul idiotule, asta se intampla ! Tuna vocea aceea stranie peste toata incaperea. Iar in fata lui se materializa o fiinta rosie inalta si foarte solida. Purta o roba neagra peste corp iar fata ii era intunecata si nu I se distingea nici ochi nici gura.
- Stii cine sunt eu?
- N...nu, se balbai Yanis si scutura din cap.
- Sunt cel care este si va fi ! Dar fiindca te vad asa plin de spaima tu cred ca ai fi potrivit in locul prietenului tau.
- Nu nu, nu eu. Si o tasni pe usa afara.
Miros de mort, putregaiuri si o ceata ce pusese deja stapanire pe tot cimitirul trona acum in voie. Cum ar mai putea gasi drumul spre Bastus. Dar o mana il cuprinse de umeri si cazu ca secerat.
- Eu sunt. Bastus nu ma mai recunosti. Frate e problema grava. Cum scapam de aici?
Erau inspaimantati si nu stiau ce sa faca. Zgomote de monstrii urlau imprejurul lor si nu le ramase decat sa se stranga in brate amandoi. Au inchis ochii si au ramas cu speranta. Cand la un moment dat fusera despartiti si tarati pe jos catre cercul lor magic care acum era in flacari. Yanis deja facuse pe el era ud in pantaloni. In flacari erau ambele chipuri ale lor ce se chinuiau si urlau foarte tare. O groapa se deschise in cerc si din ea ieseau monstruleti cu chip de caini.
- Lasati-ne in pace!
Fiinta cea rosie era acum langa ei.
- Doar unul din voi va scapa in aceasta seara, dar asta nu inseamna ca va scapa definitiv, caci celalalt dintre voi va veni si il va chinui in fiecare seara ciopartindu-i corpul , scrijelindu-i simboluri pana cand va veni si se va alatura noua.
- Oh nu... ce am facut ? Se vaita Bastus. E numai vina mea.
- Da, zise Yanis cu furie. O furie care nu era specifica lui de nici o culoare. Zicand asta il apuca pe bietul Bastus si il impinse cu putere prin flacari direct in gaura neagra. Apoi isi pierdu cunostiinta instant.
Doua picioare de cizma de cauciuc in burta il trezira. Cand deschise ochii observa ca era dimineata si cei doi paznici deja il saltau de jos.
- Ce mama dracu ai facut mah nenorocitule aici? Zise unu din ei.
- Cei cu toate lumanarile si prostiile astea pe aici.
Buimac si naucit Yanis a vrut sa le explice, dar nu a apucat ca cei doi l-au si insfacat dupa ce iau dat niste palme si suturi in cur, l-au legat cu o sfoara de maini.
- La politie cu tine, profanatorule.
- Nu sunt nici un profanator. Unde e Bastus?
- Cine !?
- Colegul meu. Era aici cu mine aseara.
- Cumetre... e un singur ghiozdan o singura bicicleta care e la poarta intre maracini si un singur ghertoi adica tu? Care altu... ca te traznesc de nu te vezi. Hai misca !
Ii stransera lucrurile si il luara cu ei.
- Domne va rog eu , lasati-ma sa plec, ceva grav s-a intamplat, am facut greseli. Nu am profanat nimic ci am facut un simplu ritual, eu si cu prietenul meu Bastus.
- Bah asta bate campii, e nebun.
- Jur ca e adevarat au fost niste entitati spirite.
Cei doi paznici au izbucnit in hohote de ras dar s-au oprit in loc cand au vazut pe ceafa baiatului niste intepaturi si crestaturi, care mai devreme nu fusesera. Sangele incepu sa se prelinga.
- Ce? Ce ati patit de va uitati asa la mine?
- Ioane... dezleaga-l si lasa-l sa plece.
- Pustiule pleaca... pleaca mai repede.
Nu mai astepta alte vorbe ca o si tasni pe poarta cimitirului asta dupa ce isi lua ghiozdanul. Ceasul ii ramase pierdut prin cimitir, dar nici nu mai il interesa. Ajuns la poarta isi lua bicileta in primire dar unde era a lui Bastus? Lucrurile si toate alea? Nu isi mai amintea nimic.
Pedala cu viteza in drum spre oras cand in fata sa avu parte de o vedenie, era chipul lui Bastus inflacarat. Se sterse un pic la ochi si imaginea disparu. Dupa ceva timp de mers o voce ii rasuna in minte.
- “Vezi ca vin dupa tine... o sa mi-o platesti tu Yanis, vii tu la mine aici si ne socotim noi altfel, pana atunci pregateste-ti pielea, fiecare centimetru patrat al meu va fi, te voi insemna pana iti vei da duhul”
Era vocea prietenului sau cel mai bun: Bastus.
Intr-un final avea sa se adevereasca ce spusese entitatea rosie: joaca-te tu, ca sa te arzi.
