Se uita la ceas: ora 9 jumate seara. “Bah firar sa fie, ma sparge cu intarzierile astea ieftine ale lui” gandi in mintea sa Bastus. Trecusera 15 minute si tovarasul sau nu isi facuse inca aparitia la ora stabilita, desi totusi trebuis sa fie deja aici.
Reusi sa bea un sfert de cana cand o umbra mica puse stapanire pentru un scurt moment ca si cum ar fi fost intr-o cursa la maraton pe o portiune de masa, dupa care disparu in jos. In fata sa era chiar Yanis, care se aseza de graba jos ca si cum ar fi fost acolo de o vesnicie.
- Salutare. Mah manule, scuze de intarziere dar...
Nu apuca sa termine ce avea de spus ca Bastus il repezi:
- Nu-i nevoie de explicatii, las-o asa... de parca nu as stii ca asa faci mereu, il dojeni amical Bastus. Ia zi ai luat cu tine cele necesare?
-He he, cum dracu. Am totul chiar aici.
Si zicand asta arunca pe masa un rucsac negru pe care apoi il batu usor cu palma deasupra.
- Artilerie grea nu gluma, ia vezi ca fug sa iau o cana de vin, ca poate raman astia in pana si eu o data cu ei.
Se ridica si disparu inspre tejgheaua barului. Bastus privi la ghiozdanul de pe masa. Parea plin si era de inteles ca Yanis nu vorbea prostii, chiar isi facuse temele referitoare la ce aveau de facut in aceasta noapte stacojie de toamna. La randul sau, Bastus avea un ghiozdan asemantor, tot negru, ce ii tinea companie pe scaunul alaturat. Cotrobai putin prin el si lucrurile din interior scotand un mic pergament de hartie cam mototolita, scris pe o parte si alta cu cerneala. Niste pasi rasunara in apropierea lui si Yanis reveni zambitor la masa, cu cana de vin fiert in mana sa stanga pe care o puse rapid pe masa in fata sa, sa simta aroma de scortisoara mai bine.
- Sa de-a dracu ca tare mai frige. Arde... dar stiu ca e bun bun ce sa mai.
- Ia, uite aici ce scrie... cica pana in orele 00:00 trebuie sa incheiem totul.
Privind pergamentul din mana lui Bastus care parea a fi o mare fituica scolara, cu toate ca avea tenta mistica Yanis nu se putu abtine sa nu zambeasca:
- Hehe, ce s-a chinuit el domne sa transcrie totul... mah sa fie, iote si cu cerneala? Avem noroc ca nu ploua, ca-ti facea praf toata scrierea.
- Ca NE nu IMI, il corecta acesta. Dar lasa frate asta, intelege ca trebuie sa ne incadram pana in orele 00 sa fim deja terminati.
- Asta sa fie problema, nu-i panica... ca avem timp sa ajungem. Am legat bicicleta fix de a ta si oricum in maxim 30 de minute suntem de mult acolo. Da ce zic eu 30 de minute, in 20 chiar. Locul nu e departe de bodega asta imputita. Si oricum acu vreau sa-mi savurez si eu vinisorul.
- Mda, asta cam asa e. Hai noroc!
- Noroc!
Sorbira amandoi fiecare din cana lui, mda ca bun mai era.
- Sa speram ca nu vom avea probleme cu gugustiucii aia de paznici ai cimitirului.
- Da-i frate incolo ca nu se aventureaza ei sa bantuie printre morminte, exclama Yanis cu o figura plina de sine, aia cu siguranta trag cortina la cosmelie si se apuca de baut, da-i in masa.
- Mdap... ma rog, hai sa bem astea si sa purcedem la drum.
Dupa ce pedalara o perioada prin racoarea serii in fata lor se etalau acum campuri cu case razlete, ceea ce insemna ca nu mai aveau mult si vor incepe sa vada cruci, boscheti si garduri oblojite.
- Nah sa pomenesti ca astia nu dorm.
- Sshht... liniste, sa nu ne auda si cu atat mai putin sa ne vada, vorbi in soapta Bastus, hai dreacu sa ascundem biclele pe undeva pe aici.
Era ora zece si ceva seara, cei drept nu foarte tarziu. Gasira un loc taman la fix plin de balarii langa gard. Acolo isi legara automobilele pe doua roti. Ferite de orice ochi iscoditor nu mai aveau sa isi faca griji din pricina lor. Aerul rece si crancanitul unei ciori mai armoniza un pic atmosfera.
Se strecurara in cimitir pe la colt sarind fara probleme gardul ce nu era prea inalt. Mersera printre mormite, cavouri si cruci pe o mica potecuta aventurandu-se din ce in ce mai in inima casei mortilor.
- Iauzi... zise la un moment dat Yanis, oprindu-se in loc. Petrecarie la paznicasi !
- Mda, firar ei de cocalari infecti, sa ma fuck in manelele lor.
- Adevarat, si eu. Manele, mortaciuni blege si bautura... taman la fix … ce sa le ceri, dar macar stim ca nu o sa ne deranjeze nici unu.
- Sa-i chisam in freza, hai sa mergem, si bate si tu cu lanterna aia mai in jos nu chiar asa sus sa ne vada toti.
- Gata, sefu' ! Care toti? Vrei sa zici si mortii?
- Aia oricum ne vad.
- Pai da, dar pe ei nu ii deranjeaza.
Nu era chiar atat de intuneric pe cat parea, dar cimitirul era unul nu prea ingrijit. Paznicii care mai aveau si rolul de pastrare in conditii acceptabile mormintele nu se sinchiseau deloc cu astfel de atributiuni. Asa ca erau nevoiti pe alocuri sa mai arunce din crengile cazute intr-o parte sau sa dea cu piciorul la cate o sticla goala de bere. Halal treaba, nu gluma. Luna de pe cer se lupta si incerca din rasputeri sa iasa deasupra unui nor, care ii bloca pe o parte vizibilitatea... avea de furca dar nu parea sa se dea batuta. Asa ca sfertul de lumina lunara bonus era cat se poate de acceptabil pentru cei doi care intr-un final ajunsera la un loc prielnic pentru desfasurarea ritualului.
- Frate, eu zic ca aici e locul. E destul spatiu si pamant cat cuprinde, ii zise Bastus.
Yanis se multumi doar sa aprobe din cap, apoi isi agata ghiozdanul de o cruce din apropiere. Vantul mai sufla din cand in cand indoind usor ierburile si facand sa scartaie cadelnitele din fier atarnate pe la gropi. Manelele nu prea se mai auzeau si pentru ei era perfect, oricum uitasera de ele, ceea ce insemna ca nu le mai bagau in seama. Acum aveau treburi mult mai importante de infaptuit, era vremea auto-initierii.
