Dragă blocaj al scriitorului,
Nu ești tu, EU sunt cel care are controlul total asupra a ceea ce tu crezi că încă controlezi, sau mă rog speri că vei mai putea controla vreodată. Îmi este extrem de simplu fiind foarte pregătit din punct de vedere creativ să îți ofer pe tavă moștenirea de față. O să fac în așa fel încât să înțelegi și tu o dată pentru totdeauna, să poți vedea în sfârșit cu "ochii tăi" cum anume stau treburile la mine. Începând de azi, fix din acest moment în care îți scriu tolănit din pat o primă și ultimă scrisoare de adio, mi-aș dori să cred, și chiar să sper că nu ai să te zgârii pe față în timp ce îmi "savurezi" opera și nici că ai să te enervezi ... prea tare. Eu unul sunt sigur de asta. Cumva crezi că știi sau bănuiești motivul pentru care îți ofer aceste rânduri drept cadou? Eram sigur, de fapt știam asemeni lui Nostradamus că NU te așteptai la așa pericol din partea mea. Păi, numai simplul fapt că sunt mult, dar mult peste tine deja te-a încarcerat din oficiu. Te-ai chinuit și obosit degeaba așteptând ca milogu' la mine la ușă, îndrăznind să crezi că poate, prin cine știe ce mijloace paranormal-oculte ai putea fi primit la "căldurică" să intri în mintea mea creativă, în vastul meu univers al literelor, în viața mea de scriitor favorit. Neh , neh, neh ... asta nici în visele tale cele mai siropoase nu vei întâlni, d'apoi să mai ai și parte de așa coltuleț de rai. Nici o șansă! Doar îți scriu clar însă te și avertizez în același timp. Dacă ar fi după mine aș putea chiar să îți comentez și să-ți argumentez întreaga teorie a chibritului, dar care ar fi relevanța? Nu ai tu suficienți bani să îmi plătești pentru timpul alocat. Totuși, oare te-ai oftica și mai mult văzând că inșir cuvinte după cuvinte? Mă rog, știi ceva? Nu vreau să mă întind așa mult la taclale cu tine că poate cine știe, la un moment dat îmi devi simpatic, ori mai rău, mi se face milă de tine, așa că o să îți închei cum se cuvine scrisorica mult iubită oferindu-ți și un mic sfat, ca să nu zici că sunt eu "ăla răul".
Vezi tu , acum când te simt chiar pe tine în pană de idei, o să trec cu vederea de la mine și îți voi oferi una bună de tot. Ehee, stai liniștit că nu duc lipsă, am așa de multe în cap încât nu-mi ajunge întreaga viață pe pământ să le pot înșira pe hartie, dar uite pentru tine o să fac o mică excepție. Ai grijă să bagi bine la cap, că eu nu mă repet, da?
Acum că o să ai o grămadă de timp liber de la mine, te apuci frumusel și inventezi, mă rog, compui și tu un cântecel - un cântecel de jale care să te reprezinte, că nah, asta îți este soarta drăguțule. După ce îl faci și îl ții minte, cu recital, coregrafie, nebunii, te duci așa frumusel prin lume și cânți pe la mese. Ști tu, cum se cântă. Haide, nu îți fie teamă acum, vezi și tu, poate o să ai niscavai noroc. Ce zici? Va fi oare o fi cu noroc ?
Hai, toate cele bune
ADIOS ! pentru totdeauna.
PS: să nu uiți să înrămezi scrisoarea, e unică pe planetă.
Semnat,
Al tău Scriitor Favorit