[18+]
Dumnezeu mânca sarmale
Și un om dadea tarcoale
Ca sa guste, fratioare”
Sponsor oficial al acestui capitol: Betigasele Parfumate HEM Sânge de Dragon. Acestea se pot achiziționa de pe www.dragonathus.blogspot.ro Magazinul Vrajitoresc. Ele sunt sursa de inspiratie pentru mulți autori.
Sosi și ziua cea mare când duhul lui Dumnezeu plutea peste toate intinderile Pământului. Cauta un loc propice pentru a mesteri omul. Și îl găsi într-un final, intre raul Tigru și Eufrat. Își lua sapa la spinare și se apuca sa sadeasca o grădina cum nu era alta pe planeta. În ea monta camere de supraveghere și alte minunatii, ca sa aibă totul la dosar cu dovezi în caz ca ceva nu ar fi mers bine. Cautandu-se în buzunarele peticite de la pantaloni scoase papirusul cu reteta umanoizilor. Se scarpina nitel în cap și îl aseza lângă el.
- Gata, asta e. M-apuc de treaba.
Ce și cum a procedat el mai exact nu am să va dezvalui intocmai, pentru ca era secretul lui. Tot ce pot sa va zic este ca a luat un pumn și jumătate de pământ, dinala cu ingrasamant bun, s-a pisat apoi într-un castron și a amestecat. A luat aluatul și l-a modelat după chipul sau lăsându-l jumătate de zi la soare. Când a văzut ca opera se uscase a luat și doi ananasi de i-a proptit în pieptul muierii.
- Pasta o să o fac femeie, clar la ce bidoane are.
A mai făcut el ce a mai făcut pe acolo și la final s-a dus de s-a basit în gura ei, insuflandu-i astfel viața. Femeia saraca când simți gustul vieții în ea tusi înecat, i-ar dumnezeu fuse mulțumit. Imediat ce a deschis faptura ochii, s-a făcut nevazut luandu-si și sculele cu el de pe parcela. Muierea noastră era singura singurea pe toată mosia planetei. Se simțea bine ca nu avea cine să se ia de ea și incepu sa exploreze grădina magică în care se afla. Magică pentru ca chiar nu își putea explica ce erau toate cele din jurul ei. Domnul stătea ascuns și o urmarea de prin nori, și cum nu avea vederea prea buna trase ușor o raza de soare sa reflecte acțiunea de jos.
- Bah dar tuta e asta. Ahaa, știu... lipsește ceva.
Pocni din degete și imediat aparura și ceva animalute de companie, pomisori, legume, toate cele. Nu în ultimul rând i-a oferit acesteia și graiul vorbirii, ca sa afle ce se petrece în tartacuta ei. Și a stat el așa a stat zile și nopti, chiar și-a făcut și un joint din iarba cu 7 frunzulite mici mici mici. Îl cam luase o leaca și atunci i-a zis femeii:
- Eva, tu ești mama mamelor.
- Cine vorbește, arată-te.
- Eu sunt domnul dumnezeul tău, eu te-am creat, eu te distrug dacă ma superi. Cum te simți, îți place ce ți-am dat?
- Ce sa zic doamne ma simt minunat doar ca ma cam plictisesc așa de una singura.
- Cum sa te plictisesti, fii fericita, ai tot ce îți pofteste inima, roaba mea.
- Da, doamne dar nu am și eu cu cine sa vorbesc, nu am un bărbat care să facă dragoste cu mine. Mi-ar trebui un Adam.
„ Bah să fie asta nu e chiar proasta”, își zise dumnezeu în gandu-i atotstiutor.
- Ok bine, i-a tu de dormi și când te vei trezi o să îl ai și pe Adam ce-l mult dorit.
Zis și făcut, femeia nu protesta și urma procedura sfânta primita ca ordin din ceruri. Dumnezeu când vazu ca sforaie se strecura tip-til tip-til înapoi în Eden, o cracana pe Eva și ii baga mana în vagin, facandu-i fisting. Ajuns la coaste rupse una din ele apoi cu niscavai scuipat și din nou pământ din același soi, îl facu pe Adam. Frumos cu muschi cu abdoment patrat, tot tacâmul. Se basi și în gura lui asta, care se trezi cu samanta de scandal. Bine, o trezi și pe biata Eva, care cazu de pe masa de operatii și se lua la cearta cu Adam, pana la un moment dat când Dumnezeu interveni:
- Oameni dragi, nu e frumos sa va certați. Fiți atenți aici. Iubiți-va, cresteti mari, înmulțiți-va.
- Cine mai e și asta, zise Adam.
- E Domnul, cel care ne-a făcut și are grija de noi.
- Aaaa... e ceva.
- Deci puteți face orice doriți, mai puțin filme porno, sau... dacă faceți, macar nu cereți drepturi de autor. O să va învăț eu zilele astea cum sa traiti, cum sa faceți rost de mâncare, sa cresteti animale, sa cultivati pământul... bla, bla, bla. Dar! Sub nici o forma sa nu mâncați cunoastere pe mâine, sa nu va dezvoltati spiritual și sa nu săpați sa umblati voi sa modificati pomul kaballei. S-a înțeles? Ca oricum v-am dat ca perioada de viața 1000 și ceva de ani, nu știți voi încă ce înseamnă asta, dar nici nu trebuie.
- Bine, Doamne...
Zilele treceau din ce în ce mai repede, Dumnezeu nu prea mai hoinarea prin Rai. Toată atenția din ceruri, inclusiv a ingerilor era orientata catre Terra și oamenii ce salasluiau în ea. Păreau foarte interesanti și atrageau toate atentiile. O parte din îngeri chiar își dadusera silința și le creasera niște frunze sa le acopere goliciunea, ca prea ii excitau mereu acolo sus. Cert e ca toate divinitatile lucrau în echipa. Unii facusera și un gard electrificat de jur imprejurul Edenului ca nu cumva să evadeze aia doi mici, care sincer la cât de tembeli erau nu aveau nici o intenție de scăpare. Practic, pe persoana fizica făceau umbra degeaba pământului. Culmea nici nu incepusera încă sezonul de imperechere, începea sa devină din ce în ce mai plictisitor.
Alienii incepusera forajul pentru aur, nu prea departe de locația gradinii și ii mai zdruncinau seara pe cei doi amorezi cu niscavai cutremure. Lucrau de zor, dar era prea solicitant așa ca veneau foarte rar și doar în cazurile de urgența când le trebuiau urgent materie prima pentru prepararea medicamentului lor din aur curat.
- Ai mah tata, dar aia acolo jos, chiar așa nu fac nimic?
- Pai ce ai vrea să facă fiule?
- Nu le dam noi așa un dram de creier sa inventeze și ei ceva?
- Și cam ce sa inventeze, Luna?
- N-ar fi rău. Da să facă și ei ceva, așa nu au nici un haz.
- Lasa-i așa, nu știu o să văd.
Și iar se mai scurse o veșnicie de timp, pana când într-o zi coborara bagabontii din cer puși pe șotii. Știind ca mosu e plecat la peste și va zabovi ceva vreme au zis să facă o farsa ceva.
- Psst, psst!
- Care ești acolo?
- Eu sunt. Cu-cu... BAU ! Zbang o scatoalfa după ceafa ce-si lua Adam de la Isus.
- Cine nu e gata îl iau cu lopata, se auzi și vocea lui Satan.
Oamenii nu ii vedeau. La un moment dat Arhanghelii aparura face to face ca sa le explice regulile.
- Salutare oameni dragi, astăzi aveți o noua provocare în program. Pentru suma de 1 milion de dolari trebuie sa jucați v-ați ascunselea. Dacă reușiți sa ii găsiți pe toți, câștigați.
- Dar cine sunteți voi, și de ce straluciti așa.
- Nu e treaba voastră inferiorilor. Noi suntem trimisii dumnezeului vostru.
- Aaaa... i-a trimis Dumnezeu, lasa-i Adam, e de bine, nu-i așa?
- Sigur ca da Eva.
Le explicara regulile și după an-tan-ten... Adam cazu să se pună primul. Ghinion, ca nici nu apuca sa termine numărătoarea bine ca o săgeata cu ventuza ii ateriza fix pe buca stânga.
- Bah oamenilor, ce glume aveți în program!
- Noi, nu suntem oameni... ha ha ha. Cauta-ne.
Se apuca asta ca bezmeticul să-i caute și nu ii mai găsea. Mama dar ce cauta, rascolea pădurile, muntii în lung și lat. Fiecare se pitise pe unde apucase. Isus se baga într-o scorbura, ca sa își bea liniștit vinul, Mihail și Gavril gasira un nou tip ingenios de camuflare și se pictara ca niște stanci, Duriel se ascunse în staulul de oi, Rafael facuse niște transee și se adapostise pe acolo, doar Satan, care o lua pe Eva sub aripa lui protectoare se duse cu ea într-un cuib e berze.
- Hai ca aici nu ne găsește, prostul de barbata-tu.
- Mmmm, nebunaticule.
- Ahh, Eva. Mâncați-as ananasii tăi, ca tare buna te-a mai făcut dumnezeu. Păcat însă ca nu ți-a dat și creier, ca te tine captiva și indoctrinata, în afara adevaratelor plăceri și bucurii ale vieții.
- Auu, cum așa Satane.
- Ehh, e complicat, și cam greu sa îți explic eu acum, dar... dacă o rezolvam aici de o felatie ceva măcar, poate ca am să ma gândesc și va voi ajuta pe voi oamenii sa deveniti zei. Dar trebuie sa rămână secret.
- Mmmmm, daa... ia-ma. Asaaaa
După un timp...
- Haideți mah ingerilor, ma dau bătut, unde sunteți, ma dor picioarele de atâta umblat? urla Adam pe pământ. Și chiar incepuse sa faca tărăboi, de i-au scos pe toți din ascunzatori.
- Ușor mah, nebunule ca te aude Dumnezeu, vrei sa îți complici viața?
- Haaaaa, tun-doi-trei, Duriel.
- Phuu și tu Raphael.
- Un-doi-trei Adam... de la Satan, pam-param.
- Te-am scuipat Adam, he he he, și de la Eva.
- Ai de capul meu, unde v-ați ascuns ca nu v-am găsit.
- Secret.
- Cine vorbește, arată-te.
- Eu sunt domnul dumnezeul tău, eu te-am creat, eu te distrug dacă ma superi. Cum te simți, îți place ce ți-am dat?
- Ce sa zic doamne ma simt minunat doar ca ma cam plictisesc așa de una singura.
- Cum sa te plictisesti, fii fericita, ai tot ce îți pofteste inima, roaba mea.
- Da, doamne dar nu am și eu cu cine sa vorbesc, nu am un bărbat care să facă dragoste cu mine. Mi-ar trebui un Adam.
„ Bah să fie asta nu e chiar proasta”, își zise dumnezeu în gandu-i atotstiutor.
- Ok bine, i-a tu de dormi și când te vei trezi o să îl ai și pe Adam ce-l mult dorit.
Zis și făcut, femeia nu protesta și urma procedura sfânta primita ca ordin din ceruri. Dumnezeu când vazu ca sforaie se strecura tip-til tip-til înapoi în Eden, o cracana pe Eva și ii baga mana în vagin, facandu-i fisting. Ajuns la coaste rupse una din ele apoi cu niscavai scuipat și din nou pământ din același soi, îl facu pe Adam. Frumos cu muschi cu abdoment patrat, tot tacâmul. Se basi și în gura lui asta, care se trezi cu samanta de scandal. Bine, o trezi și pe biata Eva, care cazu de pe masa de operatii și se lua la cearta cu Adam, pana la un moment dat când Dumnezeu interveni:
- Oameni dragi, nu e frumos sa va certați. Fiți atenți aici. Iubiți-va, cresteti mari, înmulțiți-va.
- Cine mai e și asta, zise Adam.
- E Domnul, cel care ne-a făcut și are grija de noi.
- Aaaa... e ceva.
- Deci puteți face orice doriți, mai puțin filme porno, sau... dacă faceți, macar nu cereți drepturi de autor. O să va învăț eu zilele astea cum sa traiti, cum sa faceți rost de mâncare, sa cresteti animale, sa cultivati pământul... bla, bla, bla. Dar! Sub nici o forma sa nu mâncați cunoastere pe mâine, sa nu va dezvoltati spiritual și sa nu săpați sa umblati voi sa modificati pomul kaballei. S-a înțeles? Ca oricum v-am dat ca perioada de viața 1000 și ceva de ani, nu știți voi încă ce înseamnă asta, dar nici nu trebuie.
- Bine, Doamne...
Zilele treceau din ce în ce mai repede, Dumnezeu nu prea mai hoinarea prin Rai. Toată atenția din ceruri, inclusiv a ingerilor era orientata catre Terra și oamenii ce salasluiau în ea. Păreau foarte interesanti și atrageau toate atentiile. O parte din îngeri chiar își dadusera silința și le creasera niște frunze sa le acopere goliciunea, ca prea ii excitau mereu acolo sus. Cert e ca toate divinitatile lucrau în echipa. Unii facusera și un gard electrificat de jur imprejurul Edenului ca nu cumva să evadeze aia doi mici, care sincer la cât de tembeli erau nu aveau nici o intenție de scăpare. Practic, pe persoana fizica făceau umbra degeaba pământului. Culmea nici nu incepusera încă sezonul de imperechere, începea sa devină din ce în ce mai plictisitor.
Alienii incepusera forajul pentru aur, nu prea departe de locația gradinii și ii mai zdruncinau seara pe cei doi amorezi cu niscavai cutremure. Lucrau de zor, dar era prea solicitant așa ca veneau foarte rar și doar în cazurile de urgența când le trebuiau urgent materie prima pentru prepararea medicamentului lor din aur curat.
- Ai mah tata, dar aia acolo jos, chiar așa nu fac nimic?
- Pai ce ai vrea să facă fiule?
- Nu le dam noi așa un dram de creier sa inventeze și ei ceva?
- Și cam ce sa inventeze, Luna?
- N-ar fi rău. Da să facă și ei ceva, așa nu au nici un haz.
- Lasa-i așa, nu știu o să văd.
Și iar se mai scurse o veșnicie de timp, pana când într-o zi coborara bagabontii din cer puși pe șotii. Știind ca mosu e plecat la peste și va zabovi ceva vreme au zis să facă o farsa ceva.
- Psst, psst!
- Care ești acolo?
- Eu sunt. Cu-cu... BAU ! Zbang o scatoalfa după ceafa ce-si lua Adam de la Isus.
- Cine nu e gata îl iau cu lopata, se auzi și vocea lui Satan.
Oamenii nu ii vedeau. La un moment dat Arhanghelii aparura face to face ca sa le explice regulile.
- Salutare oameni dragi, astăzi aveți o noua provocare în program. Pentru suma de 1 milion de dolari trebuie sa jucați v-ați ascunselea. Dacă reușiți sa ii găsiți pe toți, câștigați.
- Dar cine sunteți voi, și de ce straluciti așa.
- Nu e treaba voastră inferiorilor. Noi suntem trimisii dumnezeului vostru.
- Aaaa... i-a trimis Dumnezeu, lasa-i Adam, e de bine, nu-i așa?
- Sigur ca da Eva.
Le explicara regulile și după an-tan-ten... Adam cazu să se pună primul. Ghinion, ca nici nu apuca sa termine numărătoarea bine ca o săgeata cu ventuza ii ateriza fix pe buca stânga.
- Bah oamenilor, ce glume aveți în program!
- Noi, nu suntem oameni... ha ha ha. Cauta-ne.
Se apuca asta ca bezmeticul să-i caute și nu ii mai găsea. Mama dar ce cauta, rascolea pădurile, muntii în lung și lat. Fiecare se pitise pe unde apucase. Isus se baga într-o scorbura, ca sa își bea liniștit vinul, Mihail și Gavril gasira un nou tip ingenios de camuflare și se pictara ca niște stanci, Duriel se ascunse în staulul de oi, Rafael facuse niște transee și se adapostise pe acolo, doar Satan, care o lua pe Eva sub aripa lui protectoare se duse cu ea într-un cuib e berze.
- Hai ca aici nu ne găsește, prostul de barbata-tu.
- Mmmm, nebunaticule.
- Ahh, Eva. Mâncați-as ananasii tăi, ca tare buna te-a mai făcut dumnezeu. Păcat însă ca nu ți-a dat și creier, ca te tine captiva și indoctrinata, în afara adevaratelor plăceri și bucurii ale vieții.
- Auu, cum așa Satane.
- Ehh, e complicat, și cam greu sa îți explic eu acum, dar... dacă o rezolvam aici de o felatie ceva măcar, poate ca am să ma gândesc și va voi ajuta pe voi oamenii sa deveniti zei. Dar trebuie sa rămână secret.
- Mmmmm, daa... ia-ma. Asaaaa
După un timp...
- Haideți mah ingerilor, ma dau bătut, unde sunteți, ma dor picioarele de atâta umblat? urla Adam pe pământ. Și chiar incepuse sa faca tărăboi, de i-au scos pe toți din ascunzatori.
- Ușor mah, nebunule ca te aude Dumnezeu, vrei sa îți complici viața?
- Haaaaa, tun-doi-trei, Duriel.
- Phuu și tu Raphael.
- Un-doi-trei Adam... de la Satan, pam-param.
- Te-am scuipat Adam, he he he, și de la Eva.
- Ai de capul meu, unde v-ați ascuns ca nu v-am găsit.
- Secret.
Isus încă nu fusese descoperit, dar de la zarva iscata iesise din barlog, si venea impleticit. Mai merse ce merse Adam, fiind atent în toate părțile și nu prea departe de scuipatoare pana auzi ceva mijiind sub talpile lui. Ii recunoscu imediat pe astia.
- Tun-doi-trei Mihail, Gavril.
- Dă-te bah de pe noi ca ne strivesti.
Imediat ce scapara de apasare, se transformara la loc în îngeri cele doua pietre pe care calcase omul. A mai rămas Isus, care încă venea pe doua carari și într-un final reuși, fiind mai rapid caci poseda aripi.
- Un-doi-trei, Adam... hac. Pardon, asta nu face parte din joc.
Și uite așa oamenii noștri mai prinsera un pic de viața, nu invatara ei cine știe ce, dar fusese o schimbare. Și le-a placut.
Problema care se punea era ca s-au dat de gol la Dumnezeu caci Eva apucase să-i povesteasca lui Adam niște principii oculte pe care le invatase de la Satan, ca nah, după plecarea ingerilor ei au tot experimentat, iar energiile degajate s-au ridicat în aer pana ce au ajuns la nasul Domnului, care după astfel de isprava i se speriara și pestii, prinzand un căcat la tava.
Pe drumul de întoarcere spre Rai, bagabontii noștri se sfatuiau și barfeau:
- Ai văzut fratica ce mișto ne-am mai distrat cu oamenii?
- Da bah, ești nebun. Ar trebui sa mai facem ceva escapade dastea.
- Eu zic, ca după ce încep ăștia să se inmulteasca, să fie mai multi, sa creem aici în cer ceva loc de distracție șmecher rău.
- Ești deștept Satane, chiar... ia haide sa punem noi Iadul la cale.
- Ce nume strălucit, așa o să-i zicem. IAD.
- Ușor, may băieți ca pana la inaugurare mai este, și oricum trebuie să-l ținem ferit de bosorog sa nu îl distrugă.
- Lasa ca o scoatem noi la cap. HAIL !
- Tun-doi-trei Mihail, Gavril.
- Dă-te bah de pe noi ca ne strivesti.
Imediat ce scapara de apasare, se transformara la loc în îngeri cele doua pietre pe care calcase omul. A mai rămas Isus, care încă venea pe doua carari și într-un final reuși, fiind mai rapid caci poseda aripi.
- Un-doi-trei, Adam... hac. Pardon, asta nu face parte din joc.
Și uite așa oamenii noștri mai prinsera un pic de viața, nu invatara ei cine știe ce, dar fusese o schimbare. Și le-a placut.
Problema care se punea era ca s-au dat de gol la Dumnezeu caci Eva apucase să-i povesteasca lui Adam niște principii oculte pe care le invatase de la Satan, ca nah, după plecarea ingerilor ei au tot experimentat, iar energiile degajate s-au ridicat în aer pana ce au ajuns la nasul Domnului, care după astfel de isprava i se speriara și pestii, prinzand un căcat la tava.
Pe drumul de întoarcere spre Rai, bagabontii noștri se sfatuiau și barfeau:
- Ai văzut fratica ce mișto ne-am mai distrat cu oamenii?
- Da bah, ești nebun. Ar trebui sa mai facem ceva escapade dastea.
- Eu zic, ca după ce încep ăștia să se inmulteasca, să fie mai multi, sa creem aici în cer ceva loc de distracție șmecher rău.
- Ești deștept Satane, chiar... ia haide sa punem noi Iadul la cale.
- Ce nume strălucit, așa o să-i zicem. IAD.
- Ușor, may băieți ca pana la inaugurare mai este, și oricum trebuie să-l ținem ferit de bosorog sa nu îl distrugă.
- Lasa ca o scoatem noi la cap. HAIL !
