„La umbra de codru des
Mulți paienjeni pânza-si tes,
Iar în Rai e mortaciune,
Din nou Bosorogu face spume „
Trecura vreo 3 zile (bine asta în vremurile noastre însemnau cam vreo 30 de ani) și pe Dumnezeu nu mai avea cine să-l șteargă la cur, bagabontii de ingerii nu se intorsesera încă de pe Nibiru, Isus și Satan erau și ei pe acolo împreuna cu alți câțiva zeci de rotofei imbujorei cu inele pe capsoare hey hey hey. Ofticat din fire ca prea bate imparatia pula de el, îl lua pe Cupidon din cui , ca tocmai ii aparu în cale și îl dadu cu capul de toți pereții camerei, ce era plină de molii și jeg.
- Fute-ma-s în săgețile tale de claun plouat. Bah, nu mai merge treaba așa. Dar va aranjez eu pe toți. Eu sunt Dumnezeul vostru trebuie să mă ascultați și sa va supuneti. Nu ai zis mah tu ca ai arcul fermecat și o să faci să zboare pretudindeni trandafiri și inimioare. Eu nu văd nimic, au plecat aproape toți de acasă.
- Cine bre, eu? ... raspunse Cupidon ragusit și cu aripile zdrentuite de la omorul primit.
- Ieși ! Hai fă pași nu auzi? Dispari din fata mea.
Rămas singur își aduna toate mințile la un loc astfel aducandu-si aminte de rezerva în caz de urgența a catorva puteri pe care le păstrase pentru zile negre. Se duse degrabă la oglinda sa își privească chipul scofarcit de milenii, surprinza pana și biata oglinjoara se crapa pe jumate cum și era de așteptat, la ce muian avea tartanu. Mai facu iar câteva ture de ocol prin camera, deja scotea fum pe urechi nu alta. După o vreme când joggingul îl obosise se mai potoli puțin și dadu fuga degrabă la biblioteca Akashica. Trase zavorul secret, tasta un cod molecular și se pierdu în lumina puternica care îl invalui rapiundu-l direct în beciul imparatiei. Ajuns la nivelul trei, dezactiva toate blestemele și protectiile după ce juca un joc de Mario și își zari cufarul cu comori în care avea incarcatorul de puteri. Tadam, asta era. Se uita în stânga în dreapta sa vadă dacă nu cumva a fost urmărit de cineva apoi își dadu pantalonii neschimbati de secole jos și se masturba umpland astfel recipientul activator al aparatului din cufar. Își conecta antenele la creier și apasa pe butonul magic. În doar 5 minute era dat dracu, nu aveai ce sa mai zici. Ii crescu și parul la cur incarliotandu-i-se într-un hal fără de hal. Toate energiile ii erau acum ridicate vibrand agale. Insasi tot astralul de jos se cutremura pentru un anumit ceas. Toți realizasera în acele clipe ca au cam belit-o, Domnul era din nou la carme hotărât sa ii aranjeze și nu stiau pe unde sa mai scoată camasa. Însuși Isus cocotat într-un punct tocmai de pe planeta Nibiru simți intepaturi și usturimi în palme și picioare dandu-le la toți de știre ca s-a imputit treaba si ca ar cam fi vreamea s-o pună de un plan ca treaba e groasa. I se prelinge simtind-o intre buze.
- Ai de pula mea, i-am simțit-o pe a lui tata cum îmi penetreaza curul pana în inima, hai repede intocmiti de o galusca ca Bosorogu e plin de spume.
- Cine mah? Tactu? intreba Nibirianu Șef.
- Exact.
- Lasa nu-ți face griji bun prieten de dincolo. Rezolva Je situația. Apropo vezi ca a scrijelit noi planuri pe castravetii și cartofii ofiliti din grădina.
- Pai de unde știi tu, mey toate astea?
- Ehh am eu smecheriile mele nu știi tu dastea. Pot sa citesc viitorul ca intr-un testament. Ești mic mah Nazaritene. În primul rând nu uita, lumea nu te vrea și aici ești în astralul avansat. Eu și ai mei suntem dumnezei.
- Cum le știe el mânca-i-as creasta lui poloponeza, vino sa te pup fratioare.
- Are dreptate, sugera Satan. Mai avem încă multe de învățat de la nibirieni cumetre.
- Ehh vezi… uite zeu inteligent.
- Noi tre sa fim uite așa, lasă-l încolo pe tactu ca vremea lui apune.
Enki, ii lua pe amândoi de braț și le sopti la ureche:
- Aveți încredere în mine, uite cum facem.....…
- Isuse lasa dracu vinul ăla și fii un pic atent.
....
Cum arata Raiul de când ieșise Dumnezeu ca un voinic din beci
Ce sa va zic sa știți ca iși cam consuma Doamne-Doamne juma de energie eclozatat dar meritase. Acum totul era plin de verdeata, lumina, ciripit de păsărele, moartea fusese tarata și legată în lanturi și Sfântul Petru avea grija s-o stropeasca periodic cu apa sfintita... bla bla bla... curățenie tatica nu așa. Nimeni nu mai iesea din vorba lui și toți tremurau când îl vedeau plimbandu-se ca sa verifice imparatia. Trimisese deja soli sa ii intampine pe derbedei și sa ii târască mai repede acasă. Poate avea de gând chiar sa ii și ierte dacă erau milostivi, deși slabe șanse, dar… nu spune niciodată niciodată, caci ce se petrece în Cer rămâne în Cer. Aleluia taicaaaa.
Nah sa vezi belea când straja marii porți de aur striga o data, spulberand slujba de mantuire din capela:
-Hania Haniaaaaa. Se vede ceva în zare. Atentiune, vine cineva.
- Unde mah berbecule?
- Acolo chiorule. ATENTIUNE… vine cineva.
Babalacul se dadu jos din pat, își smulse bigudiurile din barba și se propti în toiag. 20 de cete de inaripati abia l-au târât, hata escorta domne, pana la poarta. Ajuns la locul cu pricina îl fulgera în umar pe fraiericiul de strajer.
- Tâmpitule, cine poate să fie dacă nu ai noștri. Ești prost? Vin alde ceața lui papura voda.
- Iertare Prea Sfintia ta, dar nu-s chiar ai noștri.
- Cum așa? Ia dă-te la o parte.
Leneș din fire ca sa nu se mai urce pe metereze, baga repede un zoom digital cu privirea-i schimonosita de la plapuma și observa ca fisu era însoțit de alienii avansati din astralul superior. Nah dracie. Nu ii prea halea pe ăștia ca mereu făceau mișto de el, cum ca nu se pricepe la condus și primește mereu amenzi de la providenta divina. Pușca mea, dacă așa era karma.
- La dracu, hai pregătiți trambitele, trompetele, bai tobosari raus pe poziții. Faceți masa mare imparateasca ca avem musafiri. Să-mi trag una s-a zis cu mostruiala pe care aveam de gând sa le o aplic.
- Lasa doamne, ca e timp cacalau și pentru altele, acu n-o fi foc.
...
Smecherii noștri vazura ei de la distanța toate cele ce se petreceau în inima Raiului și se dadura la barfasareala coclita.
- Ia uitați-va bah, ne pregătește petrecere Dumnezeu, trambitara arhanghelii.
- Mihaile tata, azi mai vezi ciu-ciu spaga de la mine, zise Isus bucuros care ii și aplica o palma după ceafa. Așa prieteneste în stil de perversa ca pe Targu Ocna.
- Dacă nu rezolvam eu cu Enki de pe drum, acum era petrecere de rastignire în chilu meu.
- Bravo mah Satane, bravo, bravo. Sa dai de băut :))
- Bai stați may linistiti ca asta cu controlul mental al gândurilor programate e frectie la picior de lemn, le zise Enki.
- Nazaritene, nu Satan urmează să facă cinste ci TU, dă-te dreacu, se baga în zeama și Gabriel.
- Ba nu, e rândul lui Rafael.
- Ce ati făcut voi mah? Am dat acu 3 milenii, tu ești Isuse.
- Da, da, sarira și restul în cor sa aprobe.
- Gata mah, nu va mai certați, sa moara viața voastra, lăsați mah ca va dau eu Satan, ca daia sunt cel mai iubit și dorit dintre toți de pe aici. Ce pula mea am cont nelimitat :))
- Mare zeu mare caracter, așa da , bravo Satane, știam ca ne putem baza pe tine.
Gabriel veni la Isus și îl lua ușor de umar:
- Prietene vezi sa o lași mai ușor cu robinetul ăla, ca imediat te simte moșul.
- N-ai nici o baza, stai fără liniște.
Enki și o parte din Nibirieni mai ca își veneau sa își dea câte una în cap la ce perle puteau nascoci și scoate ăștia ai lui Dumnezeu. Dar nah, de asta le și plăcea sa umble cu ei, mai animau traiul asta veșnic nemuritor, erau așa ca niște copii uneori.
Ajunsi la doi pași de uriaș în fata marii porți de aur falos, nibirieni se cam mirara la cât aur era pretutindeni, dar imediat gândul le zbura caci fuse răvășit de urletele disperate ale Domnului dând porunca ca Sesam să se deschidă.
- Oooo salutare moșule, da un cinci... se infipse cu tupeu Enki.
- Noroc.
Pac, Dumnezeu batu cuba cu alienul șef.
- Bah, dar dai nu gluma.
- Lasa mah dumnezeule ca așa te calesti, tot eu sa te învăț?
- Hai libaaa !
- Cât e AMR-ul se auzira voci din fundul curții.
- Bah… nu suntem la armata aici, ce aveți. Iaute ce alienuti frumoși avem printre noi.
Pe Dumnezeu îl durea încă palma de dracii îl lua dar ii pofti pe toți cum se cuvine. Își îmbrățișa unicul sau fiu, ca altu de unde… iar la restu le arata degetul arătător în semn de ratoire.
- Fiule, aici pute a vin sau mi se pare?
- De pe mese taticule, e dala de buturuga, ah?
- Off când oare o să fii și tu un exemplu pentru ceilalți. O să te programez și pe tine în curând.
- Aii lasă-mă știi și dastea acum. Iaute ce obrajori dolofani ai făcut de când am lipsit.
Îl trase de falci și își facu semnul cruci. Asta fusese piesa de rezistenta, îl vrăji instant.
- Te iert, mancate-ar tata, caci nu știi ce faci.
Și Dumnezeu în gândul lui: „Deh… un fiu am, care va trebui sa sufere și sa tragă multe pentru neamurile ce or să vină, ii vine lui vremea nu e panica ”
Smecherii noștri vazura ei de la distanța toate cele ce se petreceau în inima Raiului și se dadura la barfasareala coclita.
- Ia uitați-va bah, ne pregătește petrecere Dumnezeu, trambitara arhanghelii.
- Mihaile tata, azi mai vezi ciu-ciu spaga de la mine, zise Isus bucuros care ii și aplica o palma după ceafa. Așa prieteneste în stil de perversa ca pe Targu Ocna.
- Dacă nu rezolvam eu cu Enki de pe drum, acum era petrecere de rastignire în chilu meu.
- Bravo mah Satane, bravo, bravo. Sa dai de băut :))
- Bai stați may linistiti ca asta cu controlul mental al gândurilor programate e frectie la picior de lemn, le zise Enki.
- Nazaritene, nu Satan urmează să facă cinste ci TU, dă-te dreacu, se baga în zeama și Gabriel.
- Ba nu, e rândul lui Rafael.
- Ce ati făcut voi mah? Am dat acu 3 milenii, tu ești Isuse.
- Da, da, sarira și restul în cor sa aprobe.
- Gata mah, nu va mai certați, sa moara viața voastra, lăsați mah ca va dau eu Satan, ca daia sunt cel mai iubit și dorit dintre toți de pe aici. Ce pula mea am cont nelimitat :))
- Mare zeu mare caracter, așa da , bravo Satane, știam ca ne putem baza pe tine.
Gabriel veni la Isus și îl lua ușor de umar:
- Prietene vezi sa o lași mai ușor cu robinetul ăla, ca imediat te simte moșul.
- N-ai nici o baza, stai fără liniște.
Enki și o parte din Nibirieni mai ca își veneau sa își dea câte una în cap la ce perle puteau nascoci și scoate ăștia ai lui Dumnezeu. Dar nah, de asta le și plăcea sa umble cu ei, mai animau traiul asta veșnic nemuritor, erau așa ca niște copii uneori.
Ajunsi la doi pași de uriaș în fata marii porți de aur falos, nibirieni se cam mirara la cât aur era pretutindeni, dar imediat gândul le zbura caci fuse răvășit de urletele disperate ale Domnului dând porunca ca Sesam să se deschidă.
- Oooo salutare moșule, da un cinci... se infipse cu tupeu Enki.
- Noroc.
Pac, Dumnezeu batu cuba cu alienul șef.
- Bah, dar dai nu gluma.
- Lasa mah dumnezeule ca așa te calesti, tot eu sa te învăț?
- Hai libaaa !
- Cât e AMR-ul se auzira voci din fundul curții.
- Bah… nu suntem la armata aici, ce aveți. Iaute ce alienuti frumoși avem printre noi.
Pe Dumnezeu îl durea încă palma de dracii îl lua dar ii pofti pe toți cum se cuvine. Își îmbrățișa unicul sau fiu, ca altu de unde… iar la restu le arata degetul arătător în semn de ratoire.
- Fiule, aici pute a vin sau mi se pare?
- De pe mese taticule, e dala de buturuga, ah?
- Off când oare o să fii și tu un exemplu pentru ceilalți. O să te programez și pe tine în curând.
- Aii lasă-mă știi și dastea acum. Iaute ce obrajori dolofani ai făcut de când am lipsit.
Îl trase de falci și își facu semnul cruci. Asta fusese piesa de rezistenta, îl vrăji instant.
- Te iert, mancate-ar tata, caci nu știi ce faci.
Și Dumnezeu în gândul lui: „Deh… un fiu am, care va trebui sa sufere și sa tragă multe pentru neamurile ce or să vină, ii vine lui vremea nu e panica ”
