In profunda inima neagra a Muntilor Carpati se contureaza un loc unde numai umbrele salasluiesc si nici un suflet viu ce se teme nu se aventureaza dincolo de amurgul ascuns in intuneric.
Din Jurnalul lui Jonathan Harker
Intunericul coboara pe pamant pentru a incheia lumea in imbratisarea noptii negre. Morti se agitau in mormintele lor antice si creaturi nascute din umbra se ridicau salbatice pentru a-si potoli foamea. Soapte din cripta rasunau facand semne si promitand dorinte in intuneric. Cei care raspundeau apelului lor ramaneau pierduti pentru totdeauna in noapte. Cum m-am apropiat de Castelul lui Dracula, am auzit o voce care parea a fi un marait de cosmar ce venea din statueta unuia dintre garguii turnului de la poarta.
Suntem santinele de piatră.
Noi suntem gardienii portii umbrelor.
Noi suntem observatorii noptii.
Nimeni nu ar trebui sa treaca pe aici.
L-am intalnit pe Contele Dracula si desi el m-a salutat si invitat in castelul sau, am simtit o senzatie de amenintare in anumite limite. Gazda mea a fost plina de har si fermecatoare, dar ma simteam incomod atunci cand era aproape. Castelul sau antic este magnific, desi umed, sumbru si presarat cu panze de paianjen, am mereu senzatia ciudata ca si cum as fi privit chiar si cand sunt singur. Intr-o seara, lupii au inceput sa urle dintr-un loc indepartat al padurii. Dracula, care auzise primul chemarea lor s-a intors la fereastra si a zis…
Asculta la ei - copii ai noptii.
Ce muzica pot face.
Sunt prizonier aici, in acest castel parasit de dumnezeu, tinut impotriva vointei mele de forte ale intunericului. Am auzit cantecele lor si soaptele ce vin in timpul noptii din cimitir si catacombele de mai jos. Vocile lor sunt ca niste ingeri intunecati care imi fac semne sa ma duc spre cripta intunecata, dar nu indraznesc sa cedez la chemarea lor rece caci nu vreau sa-mi pierd sufletul meu nemuritor.
Prin fereastra mea, am privit cum un tigan si-a facut loc cu o caravana in trecere pe langa castel. Dar, din pacate, tiganii nu sunt de nici un ajutor si nu pot fi de incredere. Majoritatea din ei se tem de Dracula si de blestematul sau teritoriu in timp ce altii sunt in aceiasi liga cu diavolul insusi. Si cum ma strecuram eu prin sali, o baba romanca ma apuca de incheietura mainii si intr-o soapta aspra ma avertizeaza:
De la amurg si pana in zori, ai grijă la apelul noptii,
Pentru ca umbrele cad iar cosmarurile cresc
Lupii urla gemand sub clar de luna,
Si lucruri sumbre vin la strigatele lor
Morti si suflete blestemate
Din somn de moarte se trezesc
Lucruri care se eschiveaza de la lumina zilei,
Pandesc in noapte in cautare de prada
Scrisoare de la medicul Abraham Van Helsing
Respecta instructiunile mele indeaproape pentru ca misiunea ta este dezastruoasa si nu este o sarcină simpla de a ucide aceasta creatura a intunericului. Prima data trebuie sa gasesti locul de odihna al sau, un sicriu ce se gaseste ascuns in pamantul sau natal. Puterile creaturii se vor diminua in cursul zilei. Acesta este momentul bun de a lovi. Armeaza-te cu apa sfintita, un crucifix binecuvantat, un ciocan greu si o tepusca de lemn cenusie. Tepusca trebuie infipta in inima creaturii. Apoi, corpul trebuie sa fie decapitat si ars pentru a ramane doar cenusa.
Jurnalul lui Jonathan Harker (pagini finale)
Mi s-a alaturat si Dr. Van Helsing. Impreuna am gasit barlogul vampirului tocmai in regiunile cele mai profunde ale catacombelor. O inscriptie deasupra criptei antice spunea: "Feriti-va, voi care indrazniti sa va aventurati unde si ingerii se tem sa paseasca."
Fie ca Dumnezeu sa fie cu noi in misiunea noastra.
![Related Posts Plugin for WordPress, Blogger...]()
