Deodată te loveşte ceva. Te întorci speriat şi după ce te freci la ochi, zâmbetul salvator îţi apare lasciv pe buze. Mulţumeşti prin semne în vânt pentru mica bărcuţă ce te asteptă la mal. De unde să fi apărut oare? Felinarul prezent la pupa îţi dă un sentiment de împăcare cu tine însuţi. Te urci în barcă şi nedumerit cauţi în zadar vâslele. Este o barcă simplă asemeni celor de pescuit. După ce te învârţi în ea de câteva ori explorând, simţi cum un mic tremurat pune stăpânire pe bărcută. Încremeneşti ţinând strâns în mâini felinarul cald şi viu. Observi cum apa întreagă se linişteşte şi devine deodată foarte calmă. Bărcuţa se pune în mişcare mânată parcă de un cârmaci invizibil, îndepărtându-se uşor de zona unde te trezisei. Ce se întâmplă, este oare un vis? Te zbaţi vrând să scapi neapărat de aici. Te ciupeşti singur pentru a deschide ochii. Ai vrea să fie dimineaţă, s-o vezi pe scumpa ta soţie cum te aşteptă la bucătărie cu cafeluţa caldă proaspăt făcută. Nimic din toate acestea nu au nici un efect. Suspinând, lacrimi îţi curg uşor pe obraji, dar nu le poţi simţii. În jurul tău domneşte o vastă mare de un albastru sclipitor. Cerul este înnorat şi te aştepţi în orice moment să înceapă a se scutura răvăşindu-şi stropii reci peste tine.
Lumina aceea portocalie la care aspirai începe a se întrezări mult mai bine acum. Este încătuşată într-o ceaţă fumurie, asemeni unui război care a luat de curând sfârşit. Deodată tună şi cerul se rupe printr-un bubuit mecanic deschizându-şi lent cortina. În faţa ta, i-a naştere o masivă clădire. Pare a fi un templu antic ruinat încojurat de o poartă mare de fier. Poarta este străbătută de focuri mistuitoare şi scoate un fum înecăcios. Templul pluteşte deasupra flăcărilor, iar înspre vârf de la jumătatea sa, pare a domni liniştea şi împăcarea. Unde vei fi oare cazat? Ştiind că într-acolo îţi este destinaţia., începi a te mohorî şi întrista singur, bombănind în minte ca nu cumva să ajungi acolo unde ard nestinse flăcările cele rele. Îţi faci speranţe şi doreşti cu ardoare să fi undeva sus la lumina cea albă din turn.
Apropiindu-te din ce în ce mai mult vrei ca barca să pornească în sus deasupra Lunii şi a stelelor ce sunt şi ele spectatoare la aceste terifiante scene pe care le parcurgi fără voia ta. În zare, la câţiva zeci de metri observi o altă bărcuţă, una închisă la culoare de un pământiu închis. Atunci priveşti la barca ta şi realizezi că este de un alb-albăstrui. Încerci să faci semne disperate tânărului din cealaltă ambarcaţiune, chemându-l către tine. Nimic… însă, începi a-l vedea din ce în ce mai mic, şi mai mic… îndreptându-se spre flăcările moleşitoare. Flăcări peste care tocmai te-ai înălţat urcând către înaltul templului.
