Diiing, Doonggg! Diing dong!
Dacă aș fi fost un picuț mai deștept aș fi oprit soneria din timp. Oricum lasă că va pleca în curând pentru că nu îi va deschide nimeni.
Așa speram și credeam eu că se va întâmpla, doar că nici n-am apucat bine să îmi alung acest gând, că au și început bătăile în ușă.
Buum, bum, buumm!
Ehh asta m-a înfuriat și m-a făcut să-mi mișc fundul de pe scaun. M-am dus val-vârtej la ușă, am descuiat-o cu cheia și privirile acide mi s-au intersectat cu un nene îmbrăcat la costum.
- Da!? Ce vrei măh nene la ora asta? De ce bați așa, cine ești?
Omul părea calm, neschițând nici nu semn că ar fi intimidat de nervozitatea ori poate de aspectul meu puțin mai rebel. Și-a dres glasul și mi-a spus:
- Vă salut domnu' Cristi, știu că este o oră destul de târzie, îmi cer mii de scuze, dar lucrurile nu mai necesită nici un pic de amânare.
- Aaahh, lucruri? De unde știi cum mă cheamă?
- Știu mult mai mult de atâta, ar fi foarte multe de zis, credeți că pot intra înăuntru, să discutăm mai pe îndelete?
- Măi ești prost la cap, ce ai? Crezi că îți merge cu lingușelile astea politicoase? Dă-i drumu de aici până nu îți crăp capu' cu vrăjelile astea de 2 lei ale tale.
Am dat să îi închid ușa în nas. Dar cum eram cu ochii pe el, acesta mi-a vorbit din nou, însă de data aceasta fără a-și mai mișca buzele, însă l-am putut auzi foarte clar când a pronunțat, sau mă rog, dracu știe ce magie neagră făcând zicându-mi că este venit din viitor. Nu știam dacă să râd sau chiar să îl pocnesc în freză. Poate doar mi se păruse, că aud cum îmi vorbește. Omulețul acesta îmbrăcat în negru din cap până în picioare, un tip înalt ce-i drept, chiar avea tupeul la el. Venise pregătit și nu doar cu tupeul, dar eu nu aveam de unde să știu.
- Deci îți mai zic o singură dată, termină cu astea și dăi drumu în p**a mea de aici, până nu te bat!
Încruntat, l-am privit fix în ochi. Acesta nu se conformase. Chiar în acel moment mi-am incleștat pumnul și am dat să îl lovesc. Am lansat atacul și când eram gata să-l pocnesc, mâna mi-a fost oprită de o forță invizibilă la doar câțiva milimetri de nasul acestuia. Mă forțam să îaintez, să il pot atinge, să-l zdrobesc în bătaie însă pumnul îmi era blocat ca prin magie.
- Deci, putem să discutăm ca doi oameni normali, sau ... putem proceda și în alte moduri. Cum doriți să procedăm domnule Cristian?
Ce să mai doresc acum, era clar că în curând aș fi putut să fac și pe mine de frică. Albiciosul din fața mea, mă băgase deja în sperieți, și asta fără a se chinui vreun pic. Nu era nimic normal în toată această întâmplare. Cum să vii din viitor? Așa ceva există doar în cărțile de SF.
- V-aș putea dovedi, că sunt venit din viitor, am adus ceva dovezi cu mine. Pot să intru, acum?
Mâna cu pumnul încleștat mi-a fost deblocată din strânsoarea imaginară alunecându-mi la loc pe lângă corp. Bine că nu mă durea ceva.
- Aaaaa, da. V vv vă rog, poftiți. M-am bâlbâit și dintr-o dată începusem să îi vorbesc politicos și eu. Nu știu dar am impresia că acest om, chiar dacă ar fi fost bălăcărit sau înjurat de toate cele, tot ar fi vorbit la persoana a III-a plural cu toată lumea. Dând toate acestea la o parte, tipul chiar nu este o persoana de luat în glumă. După ce am ajuns în sufragerie, acesta s-a făcut comod și abia atunci am sesizat pielea acestuia care era de un alb ca varul. Un fel de mort viu mi-am zis în minte. M-a cuprins teama, dacă a putut să îmi controleze mișcările corpului, vă dați seama ce altceva mai poate face, dacă dorește.
- Nu vă speriați de mine, nu aveți de ce vă îngrijora. Este normal să vă simțiți așa, dar nu știu altfel cum aș fi putut să vă fac să mă primiți în casă. De obicei, nu apelez la puterile secrete. Haideți lângă mine, vă rog.
A scos nu știu de unde o servietă neagră pe care a așezat-o pe masa mea. Eu priveam înmărmurit la tot. Omul era deja la mine în casa, nici nu știu dacă aș putea să îl numesc om ori creatură cu chip de om.
- Vă rog, nu mai gândiți așa despre mine, v-am spus nu trebuie să vă fie teamă de nimic. Da, știu ce veți zice ... sigur că pot să citesc și gândurile, doar sunt Observator. Mă rog, nu este timp de pierdut, am venit ca să vă salvez viața domnule Cristian. Haideți, luați un loc.
Mi-a făcut semn către unul din scaune să mă așez, apoi mi-a zis:
- Dacă eram aici să vă fac rau, aș fi încheiat misiunea de mult. Trebuie totuși să vă avertizez, însă înainte de toate va trebui să vedeți asta.
A scos un fel de glob cu multe mecanisme asemănătoare cu un fel de laptop ceva.
- Aceasta este o mașinărie de înregistrat și măsurat evenimentele ce s-au întamplat. Nu este o mașină de prezis viitorul de aceea nu putem știi nici noi observatorii ce va urma să se întâmple. Din fericire însă, știm ceea ce s-a întâmplat și putem să reparăm anumite erori - cum le zicem noi - erori care pot distruge până și lumile paralele. Dar permiteți-mi să nu mă avât așa departe în detalii, nu aș vrea să vă bulversez prea tare.
- Deja, m-ați pierdut, ce legătură am eu cu toate acestea? Ați zis ceva că o să mor?
- Întocmai, și am venit special ca să împiedic acest lucru, să nu se mai întâmple.
- Pai, dar ? Adică, toți murim la un moment dat, de ce nu și eu? Sau ...
- Aici e de discutat, nu trebuie să muriți chiar atunci când trebuie să se întâmple asta. Am venit special să modific trecutul pentru a curge așa cum dorim noi să se întample.
M-a lăsat mască. Nu am mai avut ce zice. Deci acest alien, sau ce naiba este a venit special pentru a interveni în decursul evenimentelor normale ale vieții, sunt totuși extrem de curios cum anume poate să facă asta.
A apăsat un butonel sau a atins ceva de deasupra globului cred, că mașinăria respectivă a început să prindă dintr-o dată viață. Imediat prin globul acesteia se putea observa ca într-un film imagini, care m-au lăsat cu gura căscată. Îmi zice acesta că sunt din trecut, însă pentru mine părea un adevărat viitor evoluat, mult prea evoluat ca să poți gândi la el.
- Poate nu vă dați seama acum domnule Cristian, dar peste scurt timp de la vizita mea, pe care vă asigur că nu o să vi-o mai amintiți, veți ajunge cel mai mare inginer molecular al tuturor timpurilor. Ceea ce vedeți acum în imagini este ceea ce însuși dumneavoastră veți crea.
- No way, să-mi trag una! am exclamat plin de uimire.
- Da, da, este foarte adevarat. Problema este că o să fiți asasinat iar toate acestea vor fi conduse și controlate de altcineva la care noi nu avem control. Cineva care, nu este la fel de bun și milos ca dumneavoastră. Noi dorim să fie controlate tot de DNAS Production, compania viitoare a dumneavoastră.
- Eu milos? și îi arunc o privire piezișă în ochi ridicând o sprânceană.
- Ați fi surprins, nu mai sunt decât câțiva ani până se va întâmpla ceea ce vă povestesc. Va fi o adevărată explozie a tehnologiei moleculare ce va schimba radical totul. În orice caz, în maxim o săptămână începând de acum vă veți schimba jobul, domeniul, veți ajunge sus, poate mult prea sus, de aceea acceptați vă rog acest dispozitiv al nostru.
- Ce mama dracu e asta? Auu!
Să accept? Minciună pe față, albiciosul a deschis palma și în ea zăcea un fel de mic gândăcioi negru mecanizat, ceva, sau cel puțin așa am observat până să mă trezesc că îmi este introdus în cavitatea bucală cu forța. Am căzut pe spate și tot ce îmi amintesc este privirea lui deasupra mea, cercetându-mă sau dracu știe ce făcându-mi, după care o lumină albă m-a învăluit până când apoi un întuneric total a pus stăpânire pe mine.
Când mi-am revenit, totul în jur părea normal. Nu aș fi știut de toate acestea dacă nu găseam pe masă un bilețel în care era trecut un link. Bineînțeles că l-am accesat pe internet și am vizionat tot filmulețul cu ceea ce se întâmplase cu ceva ore înainte. M-am văzut pe mine și pe acel străin, care în clipul de față purta pe cap o pălărie neagră, tot ce acesta a făcut și cum anume s-a teleportat, dispărând fără urmă de la mine din sufragerie. Din pacate link-ul cu clipul video a fost automat șters după vizionare și am hotărât să aștern repede pe hârtie totul să nu cumva să uit. Pentru că având în vedere spusele tipului urmează să uit toate acestea.
Cei drept nu au trecut decât câteva zile și am primit o mare propunere de job în domeniul ingineriei genetice și a cyber realității, ofertă pe care nu aș fi refuzat-o vreodată. Să fie oare datorită dispozitivului de control pe care îl aveam atașat în mine? Posibil, nu spun nu, căci dacă e așa atunci e de înțeles de unde am cunoștiințe în domeniul acestui job pe care înainte nu le aveam. Oricum ... ciudat, foarte ciudat, dar încă nu am realizat faptul că mi-am pierdut scrierile, nici nu știu dacă voi realiza vreodată cum viața mi-a fost teleghidată de niște păpușari ce stau ascunși acolo sus cu mâinile tot timpul pe manete.