Prima dată a fost Cuvântul. Din el s-a născut omul. El a ajuns scriitor. După aia a apărut cititorul. De la cititor a apărut povestitorul şi apoi a venit şi CRITICUL. Criticul i-a zis autorului: "Stai aşa că nu-i aşa". L-a întrebat la un moment dat pe scriitor dacă ştie de ce nu mai are ursul coadă. Acesta a stat un pic pe gânduri şi nu a ştiut să-i răspundă pe loc. Criticul i-a dat o şansă spunându-i:
- Apucă-te şi scrie despre el şi vei afla negreşit.
După o săptămână l-a vizitat pe scriitor să vadă ce făcuse. Când i-a citit din operă şi-a început şi meseria lui de bază. Scriitorul relatase că ursul nu mai are coadă deoarece se dusese la peşte şi neavând undiţă îşi folosea coada. Mormăitorul văzuse la vulpea cea vicleană că mergea tactica, si hotărî să o aplice şi el. O iarnă întreagă a stat înfipt cu ea acolo şi când s-a trezit din hibernare observă că apa îngheţase complet. Prost din fire s-a zbătut până şi-a rupt-o. Criticul atunci i-a dat replica mult aşteptată:
- Vezi tu dragul moşului, ursul este prostia omenească care se găseşte la unii scriitori fără experienţă care încercă să pară importanţi. Dar personifică deasemenea şi bărbatul care se lasă uşor păcălit de femei. Vulpea fiind cea care îl ademeneşte. Sper că ai prins ideea.
Şi astfel criticii s-au înmulţit mâncând din pâinea scriitorilor din întreaga lume. De fiecare dată când o nouă creaţie îşi face loc pe scena scrisului, hopa răsar şi încă 2 sau 3 critici flămânzi pregătiţi să imbuce şi ei ceva, că doar atâta aşteptau.
Să fie oare mai bine critic decât scriitor? Voi ce spuneţi?
Aştept comentariile criticilor să răsară din negura înceţoşată în care stau la pândă. Numai bine şi la o nouă reauzire.
- Apucă-te şi scrie despre el şi vei afla negreşit.
După o săptămână l-a vizitat pe scriitor să vadă ce făcuse. Când i-a citit din operă şi-a început şi meseria lui de bază. Scriitorul relatase că ursul nu mai are coadă deoarece se dusese la peşte şi neavând undiţă îşi folosea coada. Mormăitorul văzuse la vulpea cea vicleană că mergea tactica, si hotărî să o aplice şi el. O iarnă întreagă a stat înfipt cu ea acolo şi când s-a trezit din hibernare observă că apa îngheţase complet. Prost din fire s-a zbătut până şi-a rupt-o. Criticul atunci i-a dat replica mult aşteptată:
- Vezi tu dragul moşului, ursul este prostia omenească care se găseşte la unii scriitori fără experienţă care încercă să pară importanţi. Dar personifică deasemenea şi bărbatul care se lasă uşor păcălit de femei. Vulpea fiind cea care îl ademeneşte. Sper că ai prins ideea.
Şi astfel criticii s-au înmulţit mâncând din pâinea scriitorilor din întreaga lume. De fiecare dată când o nouă creaţie îşi face loc pe scena scrisului, hopa răsar şi încă 2 sau 3 critici flămânzi pregătiţi să imbuce şi ei ceva, că doar atâta aşteptau.
Să fie oare mai bine critic decât scriitor? Voi ce spuneţi?
Aştept comentariile criticilor să răsară din negura înceţoşată în care stau la pândă. Numai bine şi la o nouă reauzire.