Prin aceasta postare de astazi vreau sa fac un indemn la creatia literara tuturor celor pasionati de scris dar nu numai, si sa arat ca acest lucru se poate. Oricine poate scrie orice, oricand si oricum fiindca cu siguranta iese ceva bun. Nu este vorba sa ai talent, iti trebuie decat vointa.
Si acestea fiind spuse voi incepe prezentarea micii mele opere. Sper sa aud pareri numai de bine la ea, dar daca va fi si lume rea, asta e, nu ma supar fiindca un adevarat scriitor stie sa dea piept si sa lupte si cu criticile ce i se aduc.
“Ceata ii incojura de cateva zile incoace. Pluteau in deriva arcuindu-se usor pe valurile marii purtati de vantul care numai el stia unde ii duce. Capitanul le explica barbosilor sai cum ca astazi este ziua cea mare, iar acestia de cateva saptamani reusisera sa invete pe de rost discursul acestuia. Cu fetele blegite stateau drepti ca la apel ascultand cum mormaie si nu-i mai tace fleanca bosorogului pletos ce se purta cu cercei in continuare. Deodata unul din corabieri, cocotat undeva sus incepu sa urle, semn ca zarise ceva in zare.
Forfota incepe deodata pe punte. Barba Neagra isi deschise telescopul ce il purta in buzunarul jachetei si scruta orizontul.
-Camarazi toata lumea la posturi, astazi este ziua despre care va vorbeam.
Tropaieli si bocanituri pe ambarcatiune incepura a se auzi spulberand toata linistea apelor.
- O singura corabie capitane, ne-am scos. Yupiii.
- Taci dreacu Spooky si du-te de inalta degraba steagul.
- Am inteles sefu’. Si imediat o zbughi sa indeplineasca ordinul.
Bucuria crestea in inimile tuturor insa ceva parea sa nu fie la locul lui. Prea era o prada usoara si picata de nicaieri asemenea unei mane ceresti. In mintea sa Barba Neagra simtea ca ceva nu este in ordine. Pregatira ghiulele la tunuri, sabiile la teaca si pistoalele la brau. O parte din barbati se incalzeau facand si cateva flotari iar altii radeau pe seama lor.
- Bai liniste! Terminati-va o data cu prostiile. Hai, vreau sa ne indreptam catre vasul din fata noastra cu toata viteza. Camarazi astazi vom jefui din nou, urla capitanul.
Cum spuneam Barba Neagra simtise primejdia de inainte a o observa iesind din ceata si invaluindu-le ambarcatiunea. Vasul din larg nu era del oc unul intamplator si se dovedi a fi mult mai multe astfel de vase ale armatei marine care ii inconjurasera deja.
- Ohh nu, de ce …
Se poticnira toti pe punte foarte descurajati. Carmaciul opri deja corabia. O racheta de semnalizare trasa de la bordul unei nave militare le nimeri steagul cu craniul desenat. Acesta lua foc instantantaneu. O voce aflata la o porta-voce in spatele lor incepu a le vorbi foarte ferm:
- Pregatiti-va sa va predati. Sunteti inconjurati. In caz contrar vom folosi forta.”
Ehh cam atata nu vreau sa ma intind, daca e cineva din voi care ar vrea sa faca o continuare la povestea inceputa de mine, este invitat sa publice in rubrica de comentarii. Deasemenea daca aveti povestiri scrise de voi mi le puteti trimite iar eu le public cu mare placere.
