Asta dupa formarea planetelor si galaxiilor de acum vreo 4,6 miliarde ani … (o groaza de timp nu asa)
Plictiseala la greuceanu, liniste si pace de parca te-ai fi aflat la o inmormantare cretina, dar chiar mai rau caci si acolo la un ritual de ingropaciune era mai animat decat aici in cer unde din vreme in vreme se imputea situatia cand lui Dumnezeu ii mai besea mintea cu cate o nascocire ceva. Harpasii (cantaretii - ambientatorii cerului) dormeau de rupeau norii in trei si doar parturile Atotputernicului pluteau in vazduh incetosand totul de iti curgeau pana si mucii, nu doar ochii. De vis totul, ce sa mai :)). O parte din ingeri si arhangheli nu erau pe acasa, plecasera la relanti dupa zumzait, sa mai futa cate o alienoaica ceva pe undeva prin galaxii inca nestiute, sau uitate... ca la cate erau nu se mai stia numarul, te pierdeai ca intr-o jungla amazoniana deasa. Dar nu plecasera asa la voia intamplarii, nuuu fratica, erau si ei cu bun simt, lasasera totusi bilet la capela centrala cum ca sunt in misiune de pelerinaj explorator aducatoar de “bine” pentru toata comunitatea din cer ca sa nu isi faca Barbosenia sa griji, adica in traducere sa puna lucrurile la punct prin lume. Caterinca nu alta, esti nebun :)) sigur se intorceau iar pe trei carari, putind a bautura, asta datorita lui Isus Nazariteanu (alcolist sef – conducator al cetei ingerilor de dreapta, poseda chiar si carnet de betiv, stampilat la zi), care hata se afla si el cu ei “intamplator”. Deh, crezi ca ii scapa ceva cand se ivea o noua ocazie de bucasareala, nu putea rata. Noroc cu Mihail care ii mai tinea partea acoperindu-l de fiecare data, dar nu degeaba… primea spaga buna, nu asa. Biletul era o acoperire buna pentru ei, caci puterea Bosorogului se limitase in timp de la barba-i rapciugoasa care ii atarna pana la cur si nu mai putea detecta adevaratele actiuni pe raze asa lungi.
- Bai Sfinte Petre, ia vino mah incoace.
- Gata boss! Vine baiatu'
- Iar cu boss? Esti cocalar!? Dumnezeu !!! Sunt Dumnezeu, de cate ori sa iti zic? Niciodata nu iti intra in tartacuta aia seaca.
- Auuuu Doamne iarta-ma, fimi-ar gura asta spurcata... corect, corect asa este.
Si idiot din fire, Sfantu Petru isi dadu doua curele peste fata, aluzie la iertare din partea lui Dumnezeu.
- Bine fie... iertat sa fii in veci vecilor fiule, Amin! Dar sa stii ca nu e de ajuns, intoarce si celalalt obraz si mai marca inca doua bucati.
Putea sa sa mai zica ceva? Bine-inteles ca NU, doar era voia Domnului. Se conforma instant si ca bonus isi mai dadu si peste bot.
- Multumit Dumnezeul meu?
- Merge, mormai satisfacut Dumnezeu care de fapt se prapadea de ras in mintea sa. Desi in astia cateva miliarde de ani de cand imi esti rob spentru a avea grija de imparatie tot nu ai invatat nimic, nu stiu ce sa ma mai fac cu tine.
- Ce sa fac Doamne, doar sunt masochist, imi place asa mai hard, dar ia zi care e treaba de m-ai convocat asa de urgenta?
- Ai terminat de curatat gradina, sau mai ai?
- Pai, ce sa zic, mai aveam un strop de boratura in partea de vest de cand ai ragait azi-noapte in somn, dar daca m-a chemat Sfintia Ta, nah…
- Mda ma rog, stiam... dar am vrut sa te testez, imi place ca nu minti, asta iti aduce veacul alaturi de mine. Apropo, fii antena ca vreau sa incep un nou plan, prea smecher chiar, unul care sa dainuiasca mult timp de acum si pururea.
- Da? Cum asa, doamne?
Dumnezeu neasteptandu-se la un asa raspuns ieftin din partea slujitorului sau, ramase un pic blocat. Zici ca mai avea nitel sa se scape in pantalonii care nu ii mai schimbase de vreo 600 de secole. Noroc cu puterile lui atotmiraculoase de i-au blocat automat nenorocirea sa nu iasa la iveala. Oricum si-o pastra caci si asta era o parte din noul lui plan cu stropi cu care avea sa se laude ca prostul la un slugarnic care nu dadea nici 3 galbeni universali pe ce boloborosea el in acest moment.
- Petrica esti prost? Asta e raspunsul tau...asa simplu, pusca mea trebuia sa te tavalesti pe jos sa aduci ofrande, laude, cantari toate cele. Ai de capu' meu, mare show mare bou.
- Dar de ce, numai eu sa fac dastea, restu' ce au? Si asa sunt plecati de dimineata, naiba stie pe unde. Ia uite aici ca am facut curat in capela si am gasit plicul asta sigilat cu flegme. Iti este adresat… cred ca de la ei.
- Ia da sa vada ochiu meu.
Sfantul Petru scoase din buzunarul halatului de frunze uscate, ce il purta, un plic flescait si il inmana ramanand gura casca cu ochii cat cepele. Tare era curios ce fel de minciuna mai nascocisera derbedeii aia mici de ingeri zvapaiati. Dumnezeu lua plicul il morosii putin
- E autentic! zise el.
Se sterse cu el la fund pentru al deschide si apoi il citi.
- Ia uite, bai Petre iar au fugit golanii astia fara aprobarea mea sa cutreiere lumea in lung si lat. Off, off mey mey.
- Era de asteptat, acum ca au dat de lapte si miere pe planeta aia Nibiru, aici ce mama masii sa faca, nu e deloc atmosfera, doar nori, bogatie si vesnicie lenesa, uite-te si tu.
- Dar avem harpasi pe post de lautari, protesta Dumnezeu, asa ca…
- A da bine, harpasi, parturi, seminte, caterinca si coca cola in fata marii porti.
- Pai vezi, dar oricum cam ai dreptate… daia si noul meu plan, ce are legatura cu tot si toate, voi schimba multe si voi revitaliza acest loc, Despre asta vroiam sa iti povestesc si de faptul cum m-am balacit aseara in galaxie, doar ca am fost lovit in nas de o mica planeta, aia cu dinozaurii daca iti amintesti.
- Ai facut baie, Dumnezeule?? Oooo, e ceva.
- Baii, vrei un bici sau ce? Lasa vrajeala. Iaute aici, vezi? Isi apropie nasul de moaca lui Petrica ca acesta sa poata vedea mai bine. Mi-a dat de mi l-a julit.
- Ha, ha, ha, ha, rase cu pofta Sfantu Petru de patania lui Dumnezeu.
- Cum indraznesti Petrule? Sa-ti fie rusine, daca ai stii tu ca in planul meu ai si tu un rol important ca pastrator de chei si sortator de suflete, nu ai mai rade asa de tare, ci doar te-ai bucura si tu mai frumos si civilizat.
- Pai si ce rasul meu nu e motiv de bucurie, sau ce?
Bosorogia Sa isi dadu seama ca o facuse lata, statu asa un pic enervat pe el insusi si la un moment dat ii dadu dreptate. Bine ar fi vrut sa ii stearga si putin memoria, dar nu avea nici un rost, oricum era tembel masochistu, cine l-ar fi crezut si astfel se razgandi. In schimb il fulgera din nou gandul care il mai macina adeseori:
“Mamaaa, trageami-as palme, futu-i gura masii de batranete milenara... nici puteri asa mari nu mai am, mintea nu mai functioneaza cum functiona pe vremuri, m-am ramolit de tot, mai bine sa nu afle toti sau chiar nici unu ca altfel ma duc la crevedia, ce prost mai sunt”
Dupa un timp asa de repaus, se auzi si vocea rugatoare a Sfantului Petru:
- Lordule milos, daca mai e valabila treaba cu biciul, sau io stiu o auto-flagelare ceva eu sunt interesat. Dupa care ii arunca fix in fata moaca aia de puppy plouat cu un suras ascuns.
- Aaaahh… Dumnezeeeeeuuuu!!!
- Ups ! facu pe prostu Sfantul Petru.
- Ehh, lasa ca diseara ai programare cu Nigalah, vine el si cu bici si cu strapon si cu detoate, ca sa te inveti minte, si vezi ca dupa ce terminam aici de vorbit te duci in camera ta si bagi 10 matanii, ai inteles?
- Da Doamne, porunca Ta e lege pentru mine.
Dumnezeu ii iubea pe toti, nu era asa rau cum parea. Doar ca o facea in felul lui, sa para si autoritar, sa fie el seful si sa ii ofere si placerile sado masochiste ale lui Petru intr-un anume mod, ca si cum ar parea o pedeapsa. Dar nah, asta e alta mancare de peste, isi reveni din nou la starea lui de euforie creativa si incepu sa-i povesteasca in continuare:
- Bun, si acum ca am lamurit-o si pe asta, vreau sa populez planeta aia cu ceva fiinte inteligente. Bine nu chiar atat de inteligente, sa nu aiba multe cunoasteri, sa fie ca niste oi proaste manate de niste slujitori pe care ii voi tocmi eu in prealabil. Stii… vreau sa creez niste fiinte dupa chipul si asemanarea noastra, intelegi? Ca jegosii aia de dinozauri de acolo mi-au spart nasucul, se smiorcai iarasi blegul de Dumnezeu.
- Trebuie sa ii lichidez, nu imi aduc nici un folos, nici nu mai tin minte cand i-am creat si de ce. Vreau sa fac acolo pe planeta aia o ferma care ne va alimenta energiile cu suflete umane. Vreau sa fac oamenii.
- Hmmm, statu putin pe ganduri Sfantul Petru ducandu-si mana la barbie. Bai frate, pardon… Dumnezeu, pai asta e fantastic. Dar stai asa sa ma asez si eu jos ca sunt satul de stat in picioare, plus ca vreau sa imi racoresc si eu gatlejul.
- Nu e nevoie Petrica, asteapta...
Dumnezeu, batu o data din deget si in fata lor se asternu ca prin minune o masa divina cu doar cu doua scaune sculptate din aur curat, un mare ulcior de vreo 6 litri si doua pocale aurite. Ma rog, de fapt facuse o conjuratie magica ca sa apara si doi balerini gayisi care sa le faca vant cu frunze si sa le toarne in pahare apa vietii. Aurul fagaduintei era un trend firesc in ceruri, absolut totul trebuia sa fie din aur de 60 de carate dar si din argint, insa mai putin. Petru aparuse acum circa 1 miliard de ani in urma dintr-o ragaiala nevinovata a Domnului ca sa aiba si el pe cineva mereu aproape, caci majoritatea bateau pana de El, cineva de incredere care sa il serveasca si sa fie vesnic la cheremul lui. A vazut Barbosenia ca lucrul asta era bun si l-a pastrat. Petru era fidel, o sluga personala a Imparatiei Ceresti, Facea toate treburile murdare sau mai putin murdare, spala, gatea, pastra curatenia, avea grija de tot. Asta pana in momentul aparitiei noului plan de fata, ce schimba in totalitate indeletnicirile acestui rob cretinoid, primea un upgrade si el in sfarsit.
- Ehh asa mai da, Doamne. Hei tu de colo...da tu... ala in roz da, lasa nu te mai preface ca nu stii cine, hauarde aici de-mi umple paharul, incepu Sfantul Petre sa sufere. Dumnezeu il lasa, nu se lua de el. Gay-ul ce sa faca, pielea mea se conforma deh.
- Hai pune… ca nu pui de la tine, amaratule. Toarna, toarna.
De undeva dintr-un boschet din apropiere, se auzi un fosnet si cineva isi facu aparitia.
- Ahaa, v-am prins, ce-i aici bairam?
Un inger care era si el in trecere simti miros de lenjerie purtata si fuse atras ca un magnet. Dumnezeu nu mai statu pe ganduri deloc si lua atitudine.
- Bah baiatule bah… lasa-ne mah ca avem treaba, tu nu vezi, sunt doar doua scaune, nu e loc si pentru tine. Hai du-te stai tanar si canta la harpa, fredoneaza un hit.
- Ce zgarciomega si astia fratica, aiaiai….
- Ai zis ceva? tuna la el Atotputernicul.
- Nu Doamne fereste, stau tanar si cant la harpa, fredonand un hit. Uite un pitic, vine ploaia pic-pic. Eu am treburile mele, ce va bagati voi.
- Hai bine, fie… du-te cu Domnul, fiule.
Si astfel ingerasul nostru scump si drag, isi baga un bat in cur si se duse ca si cum ar veni, asa chefuri avea :)) Macar se scosesera astia doi de la masa sa nu mai plateasca si consumatia aluia. Ma rog de parca ar fi platit ceva, dar sa zicem, zgarcenia, avarismul se poarta in ceruri nimic nu e intamplator.
- Dar ce sunt aia oameni? intreba nedumerit Petru.
- O sa vezi. Vor fi marionetele noastre, cu un rol extrem de important, si astfel toti veti avea preocupari pentru ei si nu va veti mai plictisi. Tu vei avea o noua locuinta "Purgatoriu" ii va zice, o sa le scanezi sufletele sa vezi care e propice pentru noi, trebuie sa instalezi frica in ei ca altfel nu sunt buni de nimic, oricum iti povestesc eu mai multe dar nu acum. Faza e ca eu am venit cu ideea, munca in sine va trebui sa o faca altcineva ca eu sunt prea batran pentru asta, mi-ajunge si mie, tre sa ma mai odihnesc ca la cate am pe cap off, off. Pentru inceput va trebui sa ma sfatuiesc cu Inaltii nostrii din Consiliu, mai am nevoie de idei, planul nu e inca complet.
- Chiar... Isus s-a trezit sau iar doarme ca porcul, ca are de creat carti de rugaciuni pe banda rulanta, le-o fi terminat?
- Aaaa… Isus daca nu ma insel e plecat cu ceilalti.
- Aha, sa dai de stire tuturor cand se intorc ca vreau sa discutam serios referitor la ce urmeaza sa fac. Adica ce o sa faca ei... dar se va stii ca eu Atotputernicul am facut tot ce este si va fi, apoi se prapadi de ras, scapand un mic part care se degaja in aer sub forma de stelute verzi.
- Da, Doamne, aproba Petru.
- Acestea fiind spuse dragul meu Petrica, eu mai am ceva treaba de facut.
- Gata? Asa repede?
- Mda, sunt pe stilul iepureste, ce vrei. Scurt si la obiect.
Dupa ce toate astea au fost stabilite, Dumnezeu se evapora in mansarda templului sau astral unde numai El avea acces, lasandu-l pe Sfantul Petru singur cu ochii in soare. A luat in schimb cu el si doi bolovani de aur din gradina ca sa sculpteze pe ei o parte din plan ca sa poata dainui vesnic, omitand cate ceva pe ici pe colo, dar nah… el avea voie, era Domnul, isi permitea :))))
- Bah, da tare mai e Chiparosul asta milostivist, cum le stie El pe toate si le gandeste asa de bine ca nici nu mai are nevoie de ajutoare, pff… un fleac :))) Hai, faca-se voia Sa.
Si cu asta incheie si Sfantul Petru prologul ridicandu-se de la masa deja satul. Isi baga picioarele in matanile pe care il puse Bosorogul sa le faca si se gandea la ce fetish sa experimenteze cu Nigalah, diseara.
