Varcolacii sunt "copii ai noptii". In timpul zilei varcolacul ar putea parea o persoana obisnuita, insa noaptea - mai ales (sau doar cand este luna plina) - devine, in comportament si intentii, o bestie feroce care ataca si ucide ca un animal salbatic. De obicei, varcolacii nu isi aduc aminte dimineata ce au facut in timpul noptii. Sunt vulnerabil mai ales la OMAG si ARGINT (metalul lunii). Gloantele de argint au efect in ucidera varcolacilor (asa cum ar omora pe oricine), iar daca porti bijuterii de argint vei fi pazit de atacuri.
Boala varcolacilor este cunoscuta clinic drept o dereglare psihiatrica numita LICANTROPIE (conditia omului-lup). Bolnavul sufera de personalitate dubla, asemenea lui dr. Jekyll si Mr. Hyde, una dintre personalitati fiind cea a unei fiare. Lupii sunt cei mai cunoscuti dintre licantropi, dar mai exista si oameni-leoparzi, oameni-ursi, oameni-feline sau alte pradatoare feroce. Transformarea este provocata de obicei de aparitia lunii pline.
O forma mai grava a licantropiei este o boala congenitala rara, numita hipertrioza generalizata, care se manifesta prin cresterea unei mari cantitati de par pe corpul si fata bolnavului, intocmai ca la animale. Unii dintre bolnavi au devenit faimosi lucrand pentru circuri drept oameni-maimuta, barbati cu chip de caine sau varcolaci. In 1984, aceasta boala a fost descoperita la o familie mexicana si descrisa de Jose Maria Cantu de la Universitatea din Guadalajara. Gena purtatoare nu a fost insa izolata. Toate cazurile cunoscute sunt inrudite genetic.
Ca si in cazul vampirilor, si porfiria ar putea fi una dintre cauzele posibile ale acestei boli, deoarece unele victime devin foarte paroase (probabil pentru a-si apara pielea de lumina dureroasa a soarelui) si ies afara doar pe timpul noptii. Rabia ar putea explica transmiterea bolii prin muscatura.
Se spune ca oamenii care au sprancenele impreunate, degetele mijlocii de aceiasi lungime, palmele paroase sau ochii galbeni ar putea fi varcolaci. Cainii si pisicile ii recunosc si nu se apropie de ei, li se ridica parul, miauna si maraie chiar si la varcolacii in faza umana.
Boala varcolacilor este cunoscuta clinic drept o dereglare psihiatrica numita LICANTROPIE (conditia omului-lup). Bolnavul sufera de personalitate dubla, asemenea lui dr. Jekyll si Mr. Hyde, una dintre personalitati fiind cea a unei fiare. Lupii sunt cei mai cunoscuti dintre licantropi, dar mai exista si oameni-leoparzi, oameni-ursi, oameni-feline sau alte pradatoare feroce. Transformarea este provocata de obicei de aparitia lunii pline.
O forma mai grava a licantropiei este o boala congenitala rara, numita hipertrioza generalizata, care se manifesta prin cresterea unei mari cantitati de par pe corpul si fata bolnavului, intocmai ca la animale. Unii dintre bolnavi au devenit faimosi lucrand pentru circuri drept oameni-maimuta, barbati cu chip de caine sau varcolaci. In 1984, aceasta boala a fost descoperita la o familie mexicana si descrisa de Jose Maria Cantu de la Universitatea din Guadalajara. Gena purtatoare nu a fost insa izolata. Toate cazurile cunoscute sunt inrudite genetic.
Ca si in cazul vampirilor, si porfiria ar putea fi una dintre cauzele posibile ale acestei boli, deoarece unele victime devin foarte paroase (probabil pentru a-si apara pielea de lumina dureroasa a soarelui) si ies afara doar pe timpul noptii. Rabia ar putea explica transmiterea bolii prin muscatura.
Se spune ca oamenii care au sprancenele impreunate, degetele mijlocii de aceiasi lungime, palmele paroase sau ochii galbeni ar putea fi varcolaci. Cainii si pisicile ii recunosc si nu se apropie de ei, li se ridica parul, miauna si maraie chiar si la varcolacii in faza umana.