A fost pentru prima data introdus in literatura de catre Franz Bardon in lucrarea sa autobiografica: Frabato Magicianul. El a sustinut ca ordinul francmasonic al centurionului de aur (FOGC), un ordin al artelor magice negre din Germania (care actualmente nu mai are nici o legatura cu masoneriile din ziua de azi) ar fi fost activ de la mijlocul anilor 1800 pana cand nazisti au ajuns la putere in 1930. Cei din ordin au incercat sa-l ucida cu magia deoarece refuzase sa se alature lojei lor. Bardon a fost apoi inchis la scurt timp de catre nazisti carora le-a refuzat colaborarea in cercetarile oculte.
„Printre secretele Lojei FOGC se număra şi capacitatea de a face pe oricine să adoarmă, de a se trezi din nou, de a îmbolnăvi, de a ţine în viaţă sau a ucide, după bunul lor plac. In orice caz, membrii conducerii dobândiseră această abilitate şi ştiinţă numai prin pactul cu diavolul. Puteau influenţa orice persoană neantrenată, prin metodele lor magice, aceasta neavând nici o şansă de a cunoaşte cauza influenţei la care erau supuşi.”
Cum de reuseau acesti vrajitori puternici sa indeplineasca aceste lucruri? Nimic mai simplu: cu ajutorul unui aparat pe care ei il numeau: Tepafon.
“Acesta a fost cel mai strict secret pazit al lojei: un instrument magic ce putea emite vibratii fatale pe orice distanta si constituia cea mai mortala arma din arsenalul lojei. Dacă o fotografie sau o mumie a unei fiinţe ori a unui animal era plasată în focarul razelor sale, nu numai fizicul era afectat, dar chiar şi entitatea astrală. Acest instrument putea distruge orice fel de material, de la orice distanţă şi de orice categorie. Mai mult, acesta servea la transmisia de energie, ceea ce constituia o realizare a ştiinţei moderne. în afară de asta, orice fel de idee (sugestie) putea fi transmisă cu ajutorul lui. în sfârşit, se puteau declanşa, cu ajutorul acestui dispozitiv, otrăvirea, precum şi maladiile nervoase, care ar fi putut pune în dificultate şcolile de medicină. O fotografie sau un obiect personal era de obicei suficient pentru a intra în contact cu persoana ce urma a fi influenţată, distanţa neavând nici o importanţă.”
Bardon (cunoscut sub numele de scena: Frabato) a fost desigur in stare sa supravietuiasca atacului lojei deoarece el insusi era un vrajitor foarte puternic, protejat de Fratia Luminii, el lucrand cu Providenta Divina (care i-a incredintat si o misiune pentru noi oamenii)
Tepafonul este descris ca un cadru ce detine multiple lentile optice ce sunt montate in fata unei surse de lumina si o sectiune separata ce consta dintr-un suport plat inconjurat de colaci de sarma din cupru ce au o placa tot de cupru in centru, unde se proiecteaza lumina. Din aceasta descriere simpla, stiind ce fel de tehnologie era in acea vreme, tepafonul a fost o “lanterna magica” modificata, lanterne ce se foloseau dealtfel la scara larga de lojele masonice din secolul 19 si inceputul secolului 20. Primele versiuni aveau plasate in interiorul casetei, ce trebuia sa ofere sursa de lumina (veti vedea in pozele de la finalul articolului), aveau lacasuri speciale pentru ulei sau lampa de alcool cu fitil. Versiunile ce au aparut mai tarziu foloseau lampi electrice si in cele din urma au evoluat in proiectoare de diapozitive optice prin secolul 20.
Tepafonul se mai presupune ca a fost utilizat si de catre Fratia lui Saturn (Fraternitas Saturni sau FS). Un fost maestru al FS, “Maestrul Daniel” pe numele sau real Guido Wolther, a scris un articol la inceputul anilor 1960 care a confirmat o parte din spusele lui Bardon, deasemenea a mai mentionat si un grup ocult numit Ordinul Constructorilor Mentali.
Raymond Holder, in cartea sa “The Anti-Christ Training Manual”, descrie o metoda de construire a acestu tepafon pe care o pretinde a fi autentica.
![]()
![]()
![]()
![]()
